Ce implică procedura?

Această procedură implică îndepărtarea unei pietre din ureter prin mai multe incizii  tip “gaura cheii” făcute în abdomen (burtă). După procedură este necesar să se introducă un stent în ureter pentru a asigura un flux neîntrerupt de urină şi pentru a  ajuta vindecarea.

 

Ce alternative există?

• Monitorizarea – pietrele mici (cu diametrul sub 5 mm) pot trece singure.
• Îndepărtarea ureteroscopică (endoscopică) – presupune introducerea prin vezică a unui endoscop în sus către rinichi, şi spargerea pietrei cu un laser.
• Litotripsie extracorporeală cu unde de şoc (ESWL) – presupune spargerea pietrei în fragmente mici cu ajutorul undelor de şoc externe.
• Îndepărtarea percutantă a pietrelor – rinichiul este perforat  printr-o mică incizie făcută în spate şi introducerea unui endoscop spre partea superioară a ureterului.

 

Cum se desfășoară ziua procedurii?

Urologul (sau un membru din echipa sa) va face o scurtă examinare a istoricului şi a medicaţiei dumneavoastră şi vă va explica din nou în ce constă procedura pentru ca dumneavoastră să vă daţi consimţământul. Veţi discuta cu anestezistul despre opţiunea dumneavoastră în ceea ce priveşte anestezia generală sau cea spinală, precum şi despre ameliorarea durerii după intervenţie. Este posibil să vi se recomande utilizarea unei perechi de şosete compresive şi să vi se facă o injecţie cu heparină pentru subţierea sângelui şi pentru prevenirea formării de cheaguri  care ar putea ajunge în plămâni. Echipa de medici va hotărî dacă trebuie să continuaţi utilizarea acestora după ce mergeţi acasă.

 

Detalii despre procedură

• îngeneral înainte de procedură se face o radiografie pentru a stabili poziţia pietrei.
• în mod normal această procedură se efectuează sub anestezie generală, pacientul doarme pe toată durata ei.
• se umflă cavitatea abdominală (burta) cu dioxid de carbon cu ajutorul unui ac special.
• se fac trei tăieturi mici (orificii) în abdomen: unul pentru cameră şi două pentru a manipula instrumentele; uneori se face şi un al patrulea orificiu.
• se identifică ureterul şi este urmat pe lungimea sa până la locul unde se găseşte piatra.
• se face o incizie în ureter direct deasupra pietrei, se extrage piatra şi se scoate printr-unul dintre orificii.
• incizia din ureter se închide cu fire absorbabile.
• de obicei se introduce un cateter în vezică pe durata procedurii, pentru a măsura cantitatea de urină eliminată.
• pentru a grăbi vindecarea, se introduce un stent temporar în ureter.
• se introduce un dren în apropierea rinichiului pentru a colecta fluidul care se formează în jurul zonei unde s-a făcut intervenţia, dren care se scoate în mod normal a doua zi.
• tubul de dren se va conecta la o pungă de dren externă pentru monitorizare peste noapte.
• se închid inciziile tip gaura cheii cu suturi absorbabile care nu trebuiesc scoase apoi şi care în mod normal dispar după două trei săptămâni.
• imediat după operaţie vi se va da să beţilichide şi veţi fi încurajat să vă mişcaţi imediat ce simţiţi că este confortabil pentru dumneavoastră pentru a preveni formarea de cheaguri în picioare.
• în mod normal, după 24-48 de ore se scoate drenul şi cateterul.
• spitalizarea durează în medie una două zile.

 

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine  sau sunt reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual, efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

 

Efecte secundare	Risc
Durere în umăr datorată iritaţiei diafragmei cauzată de dioxidul de carbon	– aproape la toţi pacienţii
Balonare temporară (distensie cauzată de gaze)	– aproape la toţi pacienţii
O nouă procedură pentru scoaterea stentului din ureter, de obicei sub anestezie locală	– aproape la toţi pacienţii
Infecţie, durere sau hernie într-unul sau mai multe orificii, care necesită un nou tratament	– la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Sângerare uşoară în timpul procedurii	– la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Sângerare sau altă dificultate operativă care necesită operaţie deschisă sau transfuzie sanguină	– la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Ingustarea (strictura) ureterului în locul unde se află piatra, ceea ce necesită o nouă intervenţie	– la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi
Piatra se poate sparge în bucăţi, unele dintre ele pot să se deplaseze către rinichi, ceea ce necesită noi investigaţii sau intervenţii	– la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi
Lezarea recunoscută (sau nerecunoscută) a structurilor învecinate (vase sanguine, splină, ficat, rinichi, plămân, pancreas, intestin) care necesită intervenţie mai extinsă	– la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi
Probleme de anesteziere sau probleme cardiovasculare care necesită terapie intensivă (inclusiv infecţii pulmonare, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct şi deces)	– la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi (anestezistul vă poate estima riscul individual).

 

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

–      tuburi de drenaj pe perioadă îndelungată (catetere);

–      vezica extirpată;

–      spitalizări îndelungate;

–      internări repetate.

 

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

• veţi primi consiliere în ceea ce priveşte recuperarea la domiciliu.
• vi se va înmâna o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul dumneavoastră curant.
• dacă este necesar, vi se va elibera o reţetă pentru antibiotice sau alte medicamente.
• recuperarea totală după procedură durează între 10 şi 14 zile, majoritatea oamenilor putând să-şi reia activităţile obişnuite după două-patru săptămâni.
• vă puteţi întoarce la lucru când vă simţiţi suficient de confortabil şi când medicul dumneavoastră este  mulţumit de felul în care evoluaţi.
• dacă apare febră, roşeaţă accentuată, pulsaţii în zonă sau scurgeri din vreunul dintre orificii, trebuie să vă adresaţi de urgenţă medicului.
• stentul vă poate cauza dureri în zona rinichiului, mai ales la urinare sau durere în vezică; aceasta trece. repede de obicei, însă dacă nu vă simţiţi bine sau sunteţi febril, trebuie să discutaţi cu medicul de familie pentru a verifica dacă este vorba de o infecţie urinară.
• stentul va fi scos după patru-şase săptămâni de la procedură, de obicei sub anestezie locală.

 

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

• un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge).
• luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran).
• sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie.
• risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

• aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
• l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
• aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort;
• aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
• ştiţi cum se vor desfăşura lucrurile de acum înainte;
• aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite.

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Este recomandat să renunţaţi la fumat înainte de orice intervenţie deoarece fumatul poate înrăutăţi problemele urologice şi creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.