Select Page

Infecție urinară

Ce cauzează infecția urinară?

Cele mai multe infecții urinare apar când bacteriile ajung în vezica urinară prin intermediul uretrei.

Factorii de risc ai unei infecții urinare pot fi actul sexual, golirea incompletă a vezicii urinare, urinări rare, pietre (litiază), malformații renale și catetere (sonde) prezente.

Cele mai multe infecții urinare sunt cauzate de bacteria Echerichia colli. Pot fi implicate și alte tipuri de bacterii, unele indicând spre afecțiunea de bază asociată (ex. litiaza renală sau vezicală poate fi asociată cu o bacterie numită Proteus).

Cum stiți dacă avetți infecție urinară?

Simptomele pot varia de la intensitate medie până la severă, fiind dependente de localizarea infecției (ex. în vezică – cistită, la nivel renal – pielonefrită).

Simptome prezente în cazul cistitei:

  • Urină urât mirositoare;
  • Polakiurie (urinări frecvente în cantitate mică);
  • Durere în zona vezicii urinare (în partea inferioara a abdomenului);
  • Dureri la nivelul uretrei;
  • Urină cu sânge;

Simptome prezente în cazul pielonefritei:

    • Febră;
    • Frisoane;
    • Durere în flanc (în zona rinichiului);
    • +/- simptome ale infecției vezicii urinare (cistită).

Cum este confirmată infecția urinară?

Cel mai simplu și cel mai important test este analiza urinii. Acest lucru poate fi făcut prin metoda “dipstik”. Această tehnică identifică și alte anomalii din urină (ex. proteine, glucide, bilirubină).

Un test microbiologic mai specific este urocultura cu antibiogramă. Acesta necesită o monstră din urina obținută din jetul mijociu colectată într-un recipient steril (urocultor).

Tratamentul infecției urinare

Măsurile simple ce ajută la înlăturarea simptomelor unei infecții urinare sunt:

  • Ingestia unei cantități crescute de lichide;
  • Administrarea regulată de analgezice (ex. Paracetamol) – ajută de asemenea la scăderea febrei;
  • Administrarea compușilor care alcalinizează urina (ex. Bicarbonat de sodiu)- neutralizează aciditatea urinii.

Antibioticele reprezintă măsura cea mai eficientă pentru tratamentul infecției urinare. Tipul antibioticului și doza depind de numeroși factori ca:

  • Istoricul medical;
  • Alte medicamente pe care vi le administrați;
  • Tipul bacteriei;
  • Rezultatul uroculturii;
  • Sensibilitatea bacteriei conform antibiogramelor precedente;
  • Severitatea infecției;
  • Starea generală a pacientului.

Infecția vezicii urinare (cistita) răspunde de obicei rapid unui ciclu scurt de antibioterapie, dar infecția la nivel renal (pielonefrita) răspunde în general unui ciclu mai lung de tratament antibiotic. Antibioticele sunt prescrise doar de către medic. În infecțiile severe, când starea generală este alterată cu deshidratare severă și slăbiciune asociată imposibilității de administrare a fluielor per oral, tratamentul intraspitalicesc cu antibiotice injectabile este necesar.

Am nevoie de analize după tratamentul infecției urinare?

Un singur episod de cistită la o femeie căreia i s-a inițiat rapid tratament nu necesită de obicei alte investigații.

Cistita recurentă, pielonefrita și toate infecțiile urinare la bărbați sau copii ar trebui investigate. Ecografia este principala investigație folosită care evaluează în principal golirea vezicii urinare (rezidul postmictional – RPM).

Cum pot preveni infecția urinară?

Există câteva măsuri pe care le puteți aplica pentru a reduce riscul unei infecții urinare pe viitor:

  • Folosiți hârtia igienică la toaletă în sensul anterior spre posterior și nu invers;
  • Nu țineți urina în vezică prea mult – urinați când simțiți nevoia;
  • Urinați după actul sexual – pentru “a spăla” bacteriile;
  • Ingerați o cantitate optimă de lichide astfel încât să nu fiți deshidratați.

De asemenea, pe lângă cele amintite mai sus, sunt recomandate urmatoarele:

  • D-manoza – o terapie alternativă; folosirea a 2 grame/zi poate preveni infecția urinară în același fel ca folosirea unei doze mici de antibiotice;
  • Merișoarele – cu toate că există puține studii efectuate, merișoarele sunt eficiente.

Ce altceva pot face?

Profilaxie antibiotică – în momentul în care modificările stilului de viață sau creșterea cantității de lichide ingerate nu dau rezultate, administrarea unei jumătăți sau a unui sfert de doză de antibiotic previne infecția urinară pe viitor.

Estrogeni vaginali în doză mică – folosirea săptamânală a unei creme cu estrogen sau pilule cu estrogen introdusă în vagin poate scadea numarul de infecții la unele femei după menopauză. Estrogenii sunt administrați mai frecvent în primele 4-6 săptămâni de tratament.

Există metode de abordare mai noi a infectiei urinare?

În ciuda măsurilor descrise mai sus, unii pacienți cu investigatii normale continuă să facă infecții urinare; acest lucru poate fi foarte supărător. Există tratamente noi în cazul cistitei aflate în sudii clinice în departamentele de urologie. Acestea includ:

  • Vaccin;
  • Antiseptice urinare administrate per oral;
  • Tratament administrat direct în vezica printr-un cateter uretro-vezical subtire.