Montare nefrostomie

Ce implică această procedură?

Un tub de nefrostomie este un tub mic care se introduce prin peretela abdominal în rinichi (de obicei sub anestezie locală) pentru a drena urina într-o pungă colectoare care se află în afara corpului. Se utilizează de obicei pentru a drena un rinichi blocat. Uneori se utilizează ca procedură planificată, dar în general este o procedură de urgenţă în caz de infecţie severă sau blocaj renal.

Ce alternative există?

• Montarea unui stent ureteral (intern) – în mod normal se face sub anestezie generală sau rahianestezie.
• Monitorizarea – nu se instituie tratament, doar se monitorizează situaţia pentru o perioadă de timp.

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Procedura este efectuată de un radiolog interventionist sau urolog specialist.

Pacientul este aşezat pe burtă, pe o masă de radiografie, plată (sau aproape plată). Medicul vă va introduce un ac în venă pentru a vi se administra un sedativ sau analgezice. 

Este posibil să vi se recomande utilizarea unei perechi de şosete compresive şi să vi se facă o injecţie cu heparină pentru subţierea sângelui şi pentru prevenirea formării de cheaguri care ar putea ajunge în plămâni. Echipa de medici va hotărî dacă trebuie să continuaţi utilizarea acestora după ce mergeţi acasă.

 Detalii despre procedură

• de obicei, înainte de procedură vi se administrează un antibiotic injectabil, după ce aţi fost testat alergologic.
• medicul radiolog sau urolog va folosi razele X sau ultrasunete pentru a insera un tub fin în rinichi în locul cel mai potrivit.
• pielea va fi anesteziată cu un anestezic local şi un ac fin va fi introdus în rinichi.
• este posibil totuşi să simţiţi disconfort sau străpungerea în timpul procedurii.
• după ce medicul s-a asigurat că acul este în poziţia corectă, prin el este trecut un fir de ghidaj, iar acul este scos.
• un tub fin (nefrostoma) este trecut prin firul de ghidaj.
• tubul este fixat de pielea spatelui şi ataşat la o pungă de drenaj (ca în imagine).
• procedura durează de obicei aproximativ 20 de minute, este posibil ca uneori să dureze mai mult.
• spitalizarea depinde de motivul pentru care este necesar tubul de nefrostomie, iar în această privinţă medicul vă va da toate informaţiile necesare.

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine  sau sunt reversibile, altele nu. Efectele secundare care au loc foarte rar (la mai puţin de 1 pacient din 250) nu au fost menţionate individual. Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient; cereţi sfatul medicului chirurg în legătură cu riscurile şi impactul lor asupra dumneavoastră:

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

• tuburi de drenaj pe perioadă îndelungată (catetere);
• vezica extirpată;
• spitalizări îndelungate;
• internări repetate.

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

• veţi primi recomandări în legătură cu recuperarea la domiciliu.
• veţi primi o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru mediculcurant.

• dacă este necesar, veţi primi o reţetă pentru antibiotice sau alte medicamente.
• se recomandă să menţineţi pielea din jurul nefrostomei curată.
• pentru prevenirea infecţiilor, trebuie să folosiţi pansament steril în jurul zonei prin care iese tubul; pansamentul trebuie schimbat cel puţin de două ori pe săptămână, mai ales dacă se umezeşte.
• puteţi face baie sau duş la 48 de ore după montarea tubului, dar trebuie să menţineţi zona în care se află tubul uscată.
• în timpul duşului sau al băii puteţi proteja pielea cu un înveliş de plastic.
• după 14 zile nu mai este nevoie să protejaţi tubul în timpul băii, însă înotul nu este recomandat cât aveţi nefrostoma.
• dacă apare febră mare, durere de spate, roşeaţă sau inflamaţie în jurul tubului, scurgeri urinare de la locul drenului, drenare slabă (sau absentă) sau dacă tubul iese afară, trebuie să contactaţi de urgenţă medicul.
• medicul urolog va decide cât timp trebuie să rămână inserat tubul de dren.

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

• un implant de corp străin (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge).
• luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran).
• o infecţie actuală cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină)  sau aţi avut o astfel de infecţie în trecut.
• risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte să plecaţie acasă, vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

• aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
• l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
• aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort;
• aţi înţeles ce puteţi face şi ce este interzis să faceţi după ce ajungeţi acasă;
• ştiţi cum se vor desfăşura lucrurile de acum înainte;
• aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite.

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii, în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Ar fi ideal dacă aţi renunţa la fumat înainte de orice procedură medicală, deoarece fumatul poate agrava problemele urologice şi poate creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.