Ce implică procedura?

Procedurile care implică stenturi ureterice se realizează atunci când apare un blocaj în unul sau în ambele uretere, blocaj care poate avea mai multe cauze:

• un calcul renal (sau un fragment de piatră) care se poate mişca către ureter fie singur fie după un tratament de tipul litotripsiei extracorporeale cu unde de şoc.
• o strictură (îngustare) a ureterului – această îngustare poată să apară în orice zonă a ureterului din mai multe motive: cicatrizare, îngustare congenitală, etc.
• în urma unei operaţii sau a utilizării de instrumente – după ce un instrument a fost introdus în ureter sau în rinichi (adesea aceasta este o problema temporară).
• după o intervenţie majoră asupra vezicii sau a ureterelor – stenturile ureterice sunt adesea folosite pentru a grăbi vindecarea în urma extirpării vezicii, însoţite de deviere urinară sau în urma altor intervenţii majore asupra vezicii sau a rănirii ureterului.

Procedura implică examinarea endoscopică a vezicii şi a uretrei (conductul urinar) precum şi schimbarea, scoaterea sau introducerea unui stent (un tub de plastic moale) între rinichi şi vezică. Aceasta se face sub control radiologic pentru a asigura poziţionarea corectă a stentului.

Stentul este un tub gol, cu o formă  specială, fabricat din plastic flexibil. Acesta se introduce în sistemul urinar şi este prevăzut cu  două capete răsucite care împiedică migrarea sa. Capătul de sus al stentului se introduce în rinichi, iar cel de jos în vezică. Stenturile sunt suficient de flexibile pentru a rezista la diferite mişcări ale corpului.

 

Ce alternative există?

• Monitorizarea – nu se face tratament, însă funcţia renală este urmărită cu atenţie.
• Inserarea unui tub de nefrostomie percutantă – constă în perforarea rinichiului prin spate sub anestezie locală şi introducerea unui tub de dren în rinichi; această perforare poate permite şi introducerea de sus în jos a unui stent.

 

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Medicul urolog (sau un membru din echipa sa) va recapitula istoricul medical şi medicaţia dumneavoastră şi va discuta cu dumneavoastră despre desfăşurarea operaţiei pentru a vă confirma consimţământul.

Veţi discuta şi cu anestezistul în legătură cu opţiunile de anesteziere generală sau spinală, precum şi despre atenuarea durerii după încheierea procedurii.

Scoaterea stentului

• stentul se scoatre de obicei sub anestezie locală cu un gel lubrifiant care amorţeşte uretra.
• se administrează un antibiotic după o atentă verificare alergologică.
• se introduce un endoscop mic, flexibil de-a lungul uretrei în vezică şi se prinde capătul stentului cu un mic forceps introdus prin endoscop.
• se scoate stentul şi endoscopul din vezică.
• procedura durerază numai câteva minute, în regimambulator, iar pacientul poate pleca acasă imediat.

 

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine  sau sunt  reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual, efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

Efecte secundare	Risc
Uşoară senzaţie de arsură sau sângerare la urinare care poate dura până la scoaterea stentului	– aproape la toţi pacienţii
Introducerea temporară a unui cateter care poate cauza durere, urinare frecventă sau apariţia de sânge în urină	– aproape la toţi pacienţii
Pentru scoaterea ulterioară a stentului este necesară o nouă procedură (cistoscopie flexibilă)	– aproape la toţi pacienţii
Infecţie a vezicii care necesită tratament cu antibiotic	– la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Imposibilitatea de a introduce stentul în ureter fiind necesară o procedură alternativă	– la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Posibilitatea scoaterii endoscopice sau efectuarea de biopsie asupra oricărei anomalii descoperite în vezică	– la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Sângerare întârziată care necesită îndepărtarea cheagurilor sau o nouă intervenţie	– la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi
Lezarea uretrei şi întârzierea cicatrizării	– la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi
Probleme de anesteziere sau probleme cardiovasculare care necesită terapie intensivă (inclusiv infecţii pulmonare, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct şi deces)	– la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi

 

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

–      tuburi de drenaj pe  perioadă îndelungată  (catetere);

–      extirparea vezicii;

–      spitalizări îndelungate;

–      spitalizări repetate.

 

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

• veţi simţi disconfort şi sângerare la urinare care poate dura câteva zile.
• în primele 24-48 de ore trebuie să beţi de două ori mai multe lichide decât în mod normal pentru a curăţa sistemul.
• la 60 % dintre pacienţi apare un disconfort asemănător celui întâlnit în cazul cistitei şi acesta poate dura până la scoaterea stentului.
• veţi primi sfaturi în legătură cu recuperarea la domiciliu.
• veţi primi o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul dumneavoastră curant.
• dacă este necesar, vi se va elibera o reţetă pentru antibiotice sau alte medicamente.
• dacă apare febră, durere puternică la urinare, imposibilitatea de a urina sau sângerări mai abundente, trebuie să vă adresaţi de urgenţă medicului.
• vi se va face o programare fie pentru reevaluarea simptomelor (în cazul în care vi s-a scos stentul) fie pentru scoaterea/schimbarea acestuia (dacă aveţi stent).

Unele stenturi trebuie să rămână inserate o lungă perioadă de timp; acestea se schimbă periodic şi sunt fabricate din materiale diferite faţă de cele pe termen scurt, pentru a nu fi nevoie să fie schimbate des.

Stenturile pe termen scurt nu sunt folosite mai mult de şase săptămâni, iar stenturile temporare, cu fir exterior sunt recomandate numai pentru 24-48 de ore.

 

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

• un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge).
• luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran).
• sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie.
• risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

• aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
• l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
• aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort;
• aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
• ştiţi cum se vor desfăşura lucurile de acum înainte;
• aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite.

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Ar fi ideal să  renunţaţi la fumat înainte de orice procedură deoarece fumatul poate agrava problemele urologice şi creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.