Litiaza renală (pietrele la rinichi)

Litiază ureterală

Pietrele sunt produse din substanțe chimice care au cristalizat în urina concentrată; cristalele se pot mări în timp.

Semnele și simptomele pot include:

fără simptome – dacă o piatră este localizată în rinichi, este posibil să nu producă simptome și poate fi identificat întâmpltor (de obicei, pe o radiografie sau ecografie abdominală efectuată dintr-un alt motiv);
durerea în coapsă (flancul);
sânge în urină (hematurie) – cel mai adesea microscopică;
infecție în urină – pietrele sunt un factor de risc cunoscut pentru infecția urinară;
colică renală.

Când o piatră se deplasează prin ureter (tubul care transportă urina de la rinichi la vezică), puteți suferi o durere severă (cunoscută sub denumirea de colică reno-ureterală) se asociază adesea cu greață și vărsături. De obicei, acesta începe în coapsă și poate să radieze până la nivelul bustului sau a testiculelor / labiilor, pe măsură ce piatra se deplasează.

Atunci când piatra se apropie de vezica urinară, este posibil să aveți o senzație de a urina permanent deși vezica este goală; acest lucru se datorează faptului că piatra irită baza vezicii și “o înșală” în a gândi că este plină. O piatră în această poziție poate provoca, de asemenea: usturime la urinat, durere în vârful penisului, sânge în urină.

Ce ar trebui să fac dacă cred că am pietre?

– simptomele de mai sus nu sunt specifice pietrelor la rinichi. Simptome asemănătoare pot fi cauzate de probleme cu spatele sau coloana vertebrală și cu alte condiții urologice sau non-urologice, dacă aveți oricare dintre aceste simptome, ar trebui să vă aranjați o întâlnire cu medicul de familie sau un consult urologic.

-colica reno-ureterală necesită adesea evaluare medicală de urgență, astfel încât să puteți obține o ameliorare adecvată a durerii (care poate necesita tratament injectabil) și imagistică urgentă (ecografie, radiografie, CT). Identificarea și măsurarea dimenisunilor pietrei este importantă în decizia terapeutică.

-colica renală pe rinichi unic (funcțional, chirurgical) necesitaă evaluare de urgență, poate să se asocieze cu absența urinii (anurie), creșterea probelor de funcție renală.

Câteva date despre litiaza renală

Pietrele la rinichi sunt relativ frecvente. Acestea sunt identificate la 8% dintre pacienții examinați prin diverse procedee de imagistică (unul din 12 care efectuează un CT) incidența a crescut constant de la începutul secolului XX. Unul din 11 persoane (9%) va avea simptomatologie de colică reno-ureterală în timpul vieții. Bărbații sunt afectați puțin mai des decât femeile, cu risc mai mare la caucazieni decât în alte grupuri etnice. Incidența maximă pentru prima colică este situată în jurul vârstei de 45 de ani.

Există mai multe tipuri de piatră, grupate în funcție de compoziția lor biochimică:

Pietre pe baza de calciu (60 până la 80% din total)
Pietrele pe bază de calciu sunt cele mai comune și includ pietrele de oxalat de calciu și pietrele de fosfat de calciu. Pietrele de calciu sunt de obicei un amestec de amandouă, dar sunt în mare parte făcute din oxalat de calciu (cea mai comună piatră).

Pietrele Struvit (10-15% din total)
Acestea sunt, de asemenea, cunoscute ca pietre de infecție, sunt fabricate din calciu, magneziu și fosfat de amoniu. Ele sunt mai frecvente la femei datorită asocierii lor cu infecția urinară. Infecțiile cu anumite bacterii transformă ureea (un produs rezidual în urină) în amoniac; urina devine alcalina și permite fosfatului de calciu să cristalizeze, astfel încât se dezvoltă pietre foarte mari (calculi caraliformi), umplând uneori întregul rinichi.

Pietrele de acid uric (5 până la 10% din total)
Acestea tind să aibă o suprafață netedă și o culoare aurie. Se formează în urina acidă și sunt comuni în cazul persoanelor care consumă o dietă bogată în proteine animale. Acestea sunt, de asemenea, observate la pacienții cu sindrom metabolic a căror urină tinde să fie neobișnuit de acidă.

Pietrele cu cistină (1% din total)
Cistinuria este o afecțiune ereditară cauzată de un defect genetic. Desi rare, provoacă pietre la pacienții tineri. Pietrele de cistină recidivează adesea și au nevoie de ingrijire multidisciplinară, nu numai pentru a trata pietrele, ci și pentru a preveni formarea altor pietre.

Altele (1% din total)
Alte tipuri de piatră sunt rare. Unele medicamente pot provoca formarea de cristale în urină, care apoi cresc în pietre.

Care sunt factorii de risc pentru formarea de calculi?

Corpul tău scapă de substanțe chimice nedorite prin rinichi; ele sunt filtrate din fluxul sanguin și sunt introduse în urină, dar, în anumite condiții, ele pot cristaliza în urină și se pot transforma într-o piatră. Formarea pietrei are loc dacă:

există un exces de anumite substanțe chimice în urină;
există o lipsă de alte substanțe chimice în urină care împiedică cristalizarea;
volumul dumneavoastră de urină nu este suficient pentru a preveni cristalizarea substanțelor chimice.

Acest lucru înseamnă că toți formatorii de piatră ar trebui să bea mult lichid (în special apă), astfel încât urina lor să fie diluată, iar riscul de cristalizare și formarea de piatră să fie redus. Formarea pietrei este guvernatâ atât de factori intrinseci (de exemplu, de ereditate, vârstă și sex), cât și de factori extinși (de exemplu, geografie, climă, aport de apă și dietă). O dietă bogată în proteine animale, care contține o mulțime de zahăr rafinat și sare, crește riscul formării de pietre, în special atunci când este combinată cu un consum redus de lichide. Unii pacienți au anomalii anatomice care afectează structura și drenajul rinichilor; unele dintre acestea cresc riscul de formare a pietrei. Ele pot fi văzute în mod obișnuit pe investigații imagistice și trebuie luate în considerare în luarea deciziilor pentru orice tratament activ. Uneori, aceste anomalii necesită corecție chirurgicală în același timp cu tratamentul pietrelor. Pietrele sunt, de asemenea, asociate cu “sindromul metabolic”. Rezistența la insulină, care face parte din sindrom, afectează modul în care rinichii vă controlează aciditatea urinei, astfel încât urina dvs. tinde să fie acidă, crescând riscul de formare a pietrelor de acid uric; de asemenea este neobișnuit ca formatorii de piatră să aibă un singur factor care să le provoace piatră; este mai probabil o combinație a factorilor de mai. Pacienții care au avut deja o piatră au un risc mai mare de a avea o altă piatră mai târziu în viață. Ca regulă generală, dacă ați avut o piatrî, exista o șansă de 50% de a forma o altă piatră în următorii 10 ani.

Investigațiile efectuate în suspiciune de litiază urinară

anamneza și examen obiectiv;
analize de sânge și urină;
imagistică medicală (Rx, ecografie abdominală, CT, RMN).

Ce tratamente sunt disponibile pentru pietrele la rinichi?

Opțiunile de tratament variază de la simplă observare cu imagistică repetată, prin tratamente minim-invazive (cum ar fi litotripsia cu ultrasunete) până la intervențiile chirurgicale. Chirurgia deschisă este rareori necesară în zilele noastre.

Pietrele mici din rinichi, găsite “din întâmplare”, au nevoie de tratament numai dacă se măresc sau produc simptome. Tratamentul activ este recomandat pentru pietrele care:

provoacă simptome supărătoare (în special durere);
provoacă blocarea rinichiului;
provoacă infecții (mai ales când sunt asociate cu blocarea rinchiului);
sunt asociate cu o problemă anatomică (malformație)

Opțiunile de mai jos rezumă tratamentele pe care urologul le poate lua în considerare. Acestea pot fi utilizate singure sau în combinație.

1. Tratamentul conservator.
2. Litotripsia cu undă de șoc extracorporeală (ESWL).
3. Introducerea stentului ureteral.
4. Nefrostomia percutanată.
5. Ureteroscopia rigidă și fragmentarea pietrei.
6. Uretero-renoscopia flexibilă și fragmentarea pietrei.
7. Nefrolitotomia percutanată (NLP).
8. Chirurgie deschisă sau laparoscopică.

Măsuri generale de prevenție

Cea mai importantă măsură este să vă măriți consumul zilnic de lichide. Cel mai bine este să beți apă de la robinet și trebuie să beți suficient pentru a produce o cantitate de urină de 2 până la 2 1/2 litri pe zi. Cel mai bine este să beți în mod continuu pe tot parcursul zilei, mai degrabă decât o cantitate mare dintr-o dată.

Este posibil ca nivelurile de inhibitori de piatră naturală din urină (în special citrat) să poată fi mărite prin consumul de suc proaspăt de lâmaie în apă. Acest lucru este util dacă aveți pietre cu acid uric (care sunt mai puțin probabil să se formeze în urina alcalină cauzată de consumul de suc de lămâie) sau pietre de oxalat de calciu (deoarece nivelurile ridicate ale citratului urinar previne cristalizarea oxalatului de calciu).

NU ar trebui să vă limitați aportul de calciu, chiar dacă piatra dvs. este făcuta din calciu. Studiile au arătat că un aport normal de calciu vă protejează de formarea litiazei; o dietă cu un conținut scăzut de calciu (care este destul de dificil de realizat) cresc de fapt riscul de formare a pietrelor.

Alte recomandări generale pentru a reduce riscul de litiază renală includ:

-reducerea aportului de proteine animale (în special de carne);
-reducerea cantități de zahăr rafinat
-reducerea aportului de sare.

Tratament medical specific pentru formatorii de piatră

Poate fi necesar un tratament medical suplimentar pentru reducerea riscului de apariție a altor pietre dacă: aveți un risc crescut de recidivare a pietrei (de exemplu, aveți cistinurie); aveți un volum mare de piatră la prezentare; aveți pietre în ambii rinichi; sau aveți doar un rinichi și conține pietre. Acest sfat va fi ghidat de analiza biochimică a pietrelor dvs. și de examinarea urinii pe 24 de ore.

Tratamentele medicale specifice includ:

alcalinizarea urinară – cu citrat de potasiu sau bicarbonat de sodiu dacă aveți pietre cu acid uric;
tratamentul cu diuretice tiazidice – dacă aveți un nivel crescut de calciu în urină;
sau tratamentul cu tiopronină sau d-penicilamină – dacă aveți cistinurie.

Aceste tratamente ar putea fi necesare pentru o lungă perioadă de timp.