Hidrodistensie vezicală

Ce implică aceasta procedură?

Procedura se aplică în cazul pacienţilor cu simptome de vezică dureroasă sau hiperactivă (nevoia urgentă şi frecventă de urinare) şi presupune întinderea atentă a vezicii prin umplerea ei cu fluid pentru a o desensibiliza.

Ce alternative există?

Monitorizarea – nu se instituie tratament, doar se monitorizează schimbările care pot apărea într-o anumită perioadă de timp.
Metode de menţinere – terapie de controlare a durerii prin evitarea factorilor declanşatori (anumite mâncăruri sau lichide), tehnici de relaxare, fizioterapie şi exerciţii uşoare de genul yoga.
Medicaţia – de la analgezice simple (paracetamol) la neuroleptice puternice (care modifică durerea).
Instilaţii vezicale – introducerea în vezică a unor lichide care conţin medicamente analgezice sau acid hialuronic.
Cistectomie simplă &deviaţie urinară – în cazurile cele mai severe şi care nu răspund la tratament, se recurge la extirparea vezicii şi crearea unei urostome (stomă urinară).

Pentru tratarea anumitor tipuri de sensibilitate vezicală se utilizează uneori stimularea nervului sacral sau injectarea de Botox în vezica urinară, însă este posibil ca aceste tratamente să nu fie potrivite în cazul dumneavoastră şi trebuie să întrebaţi medicul dacă acestea vă pot fi de folos. Enterocistoplastia este folosită uneori în cazuri rare, dar pentru majoritatea pacienţilor nu este potrivită.

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Medicul chirurg va face o scurtă examinare a istoricului şi a medicaţiei dumneavoastră şi vă va explica din nou în ce constă procedura pentru ca dumneavoastră să vă daţi consimţământul. Veţi discuta şi cu anestezistul pentru a stabili dacă doriţi anestezie generală sau anestezie spinală precum şi despre ameliorarea durerii după intervenţie. Este posibil să vi se recomande utilizarea unei perechi de şosete compresive şi să vi se facă o injecţie cu heparină pentru subţierea sângelui şi pentru prevenirea formării de cheaguri care ar putea ajunge în plămâni. Echipa de medici va hotărî dacă trebuie să continuaţi utilizarea acestora după ce mergeţi acasă.

Detalii despre procedură

procedura se efectuează fie sub anestezie generală (pacientul este adormit pe durata acesteia), fie sub anestezie spinală (pacientul nu simte nimic de la mijloc în jos).
în general se injectează un antibiotic înainte de procedură, după testarea alergologică prealabilă.
pentru a vedea interiorul vezicii se introduce un endoscop prin uretră (conductul urinar) către vezică.
se umple complet vezica cu lichid.
se goleşte şi se umple din nou vezica pentru a vedea dacă a avut loc vreo schimbare (sângerare sau fisurare a peretelui vezical) care ar putea ajuta la explicarea simptomelor dumneavoastră.
uneori se ia o mică biopsie din interiorul vezicii.
se introduce un cateter în vezică care va fi extras a doua zi, mai ales în cazurile în care s-au luat biopsii.
externarea ar trebui să se facă în ziua procedurii.

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine sau sunt reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual, efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

Efecte secundare	Risc
Uşoară senzaţie de arsură sau sângerare la urinare o perioadă scurtă după procedură	– aproape la toţi pacienţii
Agravarea simptomelor pentru o scurtă perioadă după procedură	– aproape la toţi pacienţii
Simptomele se atenuează la început, dar revin la un moment dat	– aproape la toţi pacienţii
Este posibil să fie nevoie să se ia o biopsie din interiorul vezicii	-la 1 din 2 & 1 din 10 de pacienţi
Imposibilitatea de a atenua simptomele	-la 1 din 2 & 1 din 10 de pacienţi
Insertia temporară a unui cateter vezical	-la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Infecţii urinare care necesită tratament cu antibiotic	-la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Sângerarea vezicii care nu se opreşte şi necesită o nouă procedură	– la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Perforarea vezicii (se formează o gaură în peretele său), în general după ce s-a luat o biopsie şi necesită cateterizare prelungită sau o nouă intervenţie pentru repararea găurii	– la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Lezarea uretrei (conductului urinar) care duce mai târziu la formarea unei stricturi uretrale (îngustare)	– la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Probleme anestezice sau cardiovasculare care pot necesita terapie intensivă (inclusiv infecţii toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct şi deces)	– la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi (anestezistul vă poate estima riscul individual).

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

– tuburi de drenaj pe perioadă îndelungată (catetere);

– vezica extirpată;

– spitalizări îndelungate;

– internări repetate în spital.

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

în primele 24-48 de ore trebuie să consumaţi de două ori mai multe lichide decât în mod normal pentru a curăţa aparatul urinar şi pentru reducerea riscului de infecţie.
vă puteţi întoarce la lucru când vă simţiţi suficient de confortabil şi când medicul este mulţumit de evoluţia bolii dumneavoastră.
dacă apare febră, urinare frecventă, durere puternică la urinare, imposibilitatea de a urina sau sângerări mai abundente, trebuie să vă adresaţi imediat medicului.
veţi primi recomandări în legătură cu recuperarea la domiciliu.
veţi primi o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul curant.
dacă este necesar, vi se va elibera o reţetă pentru antibiotice şi alte medicamentele necesare.
vi se va face o programare în regim ambulatoriu peste patru-şase săptămâni pentru a discuta din nou despre simptomele dumneavoastră.

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge).
luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran).
sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie.
risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut un transplant de cornee, transplant de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort;
aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
ştiţi cum se vor desfăşura lucrurile de acum înainte;
aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite.

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Ar fi ideal dacă aţi renunţa la fumat înainte de orice procedură medicală, deoarece fumatul poate cauza agrava problemele urologice şi poate creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.