Enterocistoplastie

Ce implică procedura?

Această procedură este utilizată pentru tratarea sindromului de vezică hiperactivă (OAB). Pacienţii care suferă de vezică hiperactivă simt o nevoie bruscă şi imperioasă de urinare care cauzează pierderi involuntare de urină. Pacienţii cu această problemă urinează frecvent. Această procedură nu este un tratament pentru incontinenţă urinară cauzată de efort (pierderi urinare când faceţi sport, strănutaţi sau faceţi efort fizic). Enterocistoplastia presupune lărgirea vezicii, astfel încât să poată să menţină o cantitate mai mare de urină şi se realizează prin izolarea unei bucăţi din intestin care se lipeşte pe vezică. Această operaţie se numeşte “ileocistoplastie sub formă de scoică” sau “cistoplastie augmentativă”.

Ce alternative există?

Tampoane pentru incontinenţă urinară– dacă simptomele nu vă deranjează foarte tare, puteţi alege să controlaţi scurgerile uşoare utilizând tampoane.
Măsuri conservatoare– includ pierderea în greutate, creşterea volumului de lichide ingerat şi reducerea cafeinei (a cafelei şi a ceaiului).
Antrenarea vezicii– constă într-un program “pas cu pas” pentru depăşirea nevoii de urinare astfel încât vezica dumneavoastră să se obişnuiască să reziste la o cantitate mai mare de urină.
Medicaţie– medicamente care pot ajuta în cazul în care tratamentul conservator nu funcţionează.
Injecţiile cu botox – cu ajutorul endoscopului se injectează toxină Botulinică A în peretele vezicii
Stimularea nervului sacral (neuromodulaţie) – un dispozitiv implantat în zona lombară care trimite semnale electrice la nervii vezicii.

În general enterocistoplastia rămâne ca variantă doar atunci când aceste tratamente sunt ineficiente sau nu se potrivesc pacientului. Alte proceduri care pot fi folosite includ:

Acupunctura şi stimularea nervului tibial posterior (electrostimularea unui nerv din apropierea gleznei), însă acestea nu sunt întotdeauna disponibile.
Urostomie – devierea urinei către suprafaţa abdomenului astfel încât să poată fi drenată într-o pungă.

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Medicul chirurg împreună cu anestezistul vor discuta cu dumneavoastră despre desfăşurarea operaţiei. Este posibil să vi se recomande să purtaţi şosete compresive şi să vi se facă o injecţie cu heparină pentru subţierea sângelui şi pentru prevenirea formării de cheaguri care ar putea ajunge în plămâni. Echipa de medici va hotărî dacă trebuie să continuaţi utilizarea acestora după ce mergeţi acasă.

Detalii despre procedură

de obicei procedura se efectuează sub anestezie generală (sunteţi adormit/ă).
în general înainte de procedură se face o injecţie cu antibiotice, după verificarea alergologică prealabilă.
se face o incizie în abdomenul inferior (burtă).
se separă o secţiune vascularizată de intestin şi se deschide pe lungime pentru a crea un petic dreptunghiular.
se lipeşte acest petic de vezică pentru a-i mări capacitatea.
capetele intestinului se lipesc la loc acolo de unde s-a luat secţiunea pentru petic.
uneori se pune un tub de dren în apropierea vezicii pentru drenarea fluidului care s-ar putea aduna
se introduce un cateter în vezică (uneori chiar două, unul în uretră şi celălalt care să iasă prin peretele abdominal); acestea rămân unde au fost poziţionate timp de două -trei săptămâni.
se închide rana cu copci sau cleme.
spitalizarea durează 5-10 zile.

După procedură, pentru accelerarea procesului de recuperare, veţi fi încurajat/ă să vă ridicaţi şi să vă mişcaţi cât mai repede. Acest lucru reduce riscul de formare de cheaguri în picioare şi ajută intestinul să-şi reia funcţia mai repede. Nu vă veţi aşeza imediat după procedură şi vi se vor arăta exerciţii de respiraţie profundă şi exerciţii pentru picioare. Se recomandă să începeţi să beţi lichide şi să mâncaţi cât mai repede.

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine sau sunt reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual, efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

Efecte secundare	Risc
Imposibilitatea de a vă goli complet vezica lărgită, ceea ce ar necesita începerea autocateterizării intermitente	-la 1 din 2 & 1 din 10 de pacienţi
Existenţa mucusului în urină	-la 1 din 2 & 1 din 10 de pacienţi
Infecţii urinare recurente	-la 1 din 2 & 1 din 10 de pacienţi
Imposibilitatea de a atenua semnificativ simptomele	– în 10% din cazuri
Apariţia ulterioară a simptomelor necesitând un nou tratament	– în 10% din cazuri
Infectarea rănii necesitând antibiotice sau drenarea infecţiei rămase	– în 10% din cazuri
Scăderea funcţiei rinichiului în timp	– la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Scurgerea conţinutului intestinal sau urinar prin liniile copcilor fiind necesară o nouă intervenţie	– la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Hernie incizională (hernie în zona cicatricială) care necesită reparare chirurgicală	– la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Sângerare abundentă care necesită altă intervenţie	– la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Formarea de stricturi (cicatrizări şi îngustări) la nivelul intestinului necesitând o nouă intervenţie	– la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Diaree şi deficit de vitamine din cauza scurtării intestinului fiind necesare suplimente alimentare specifice sau alt tratament	– la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Probleme anestezice sau cardiovasculare care pot necesita terapie intensivă (inclusiv infecţii toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct şi deces)	– la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi (anestezistul vă poate estima riscul individual)
Apariţia unei tumori în zona în care se uneşte peticul cu vezica	– la 1 din 100 şi 1 din 250 de pacienţi

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

– tuburi de drenaj pe perioadă îndelungată (catetere)

– extirparea vezicii;

– spitalizări îndelungate;

– spitalizări repetate

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

în general la externare pacientul are unul sau două catetere în vezică.
dacă aveţi cateter, vi se va arăta cum să vă descurcaţi cu el acasă şi cum să-l curăţaţi pentru o bună drenare.
trebuie să verificaţi în fiecare zi dacă cateterele funcţionează normal.
dacă acestea se înfundă de mucus, trebuiesc desfundate cât mai repede posibil.
copcile sau clemele vor fi scoase după şapte – zece zile de la procedură.
veţi fi programat/ă pentru scoaterea cateterelor după două-trei săptămâni; uneori se face şi o cistogramă (o radiografie a vezicii folosind colorant) înainte de scoaterea cateterelor pentru a verifica dacă s-a vindecat zona.
veţi primi consiliere în ceea ce priveşte recuperarea la domiciliu.
vi se va înmâna o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul dumneavoastră curant.
dacă este necesar, vi se va elibera o reţetă pentru antibiotice sau alte medicamente necesare.
este posibil să apară sânge în urină aproximativ o lună după procedură.
în cazul femeilor pot exista scurgeri vaginale pe aproximativ aceeaşi perioadă de timp.
aveţi nevoie de un concediu medical de minimum şase săptămâni, chiar mai mult dacă munca dumneavoastră implică efort fizic.
evitaţi contactul sexual timp de patru săptămâni.
evitaţi efortul sau ridicarea de greutăţi timp de şase săptămâni.

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge).
luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran).
sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie.
risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut un transplant de cornee, transplant de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort;
aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
aţi înţeles cum se desfăşoară lucrurile în continuare;
aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite.

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Ar fi ideal să renunţaţi la fumat înainte de orice procedură deoarece fumatul poate agrava problemele urologice şi creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.