Select Page

Ureteroscopie rigida  – operatie endoscopica de indepartare a calculilor ureterali

Ce implică procedura?

Această procedură implică introducerea unui endoscop (semi-rigid sau flexibil) în vezică  prin uretră (conductul urinar) pentru a fragmenta şi/sau îndepărta pietrele din ureter sau din rinichi. După procedură, este necesară uneori introducerea unui stent temporar  în ureter.

Ce alternative există?

  • Monitorizarea – majoritatea pietrelor, dacă sunt mai mici de 5 mm în diametru pot fi eliminate uşor, însă un şi pietrele mai mari de 7 mm în diametru
  • Litotritie extracorporeală cu unde de şoc (ESWL) – se utilizează unde de şoc, generate sub apă, care trec prin piele şi sparg pietrele în fragmente  care pot fi  eliminate apoi.
  • Ureteroscopie anterogradă – pietrele situate în partea superioară ureterului (în apropierea rinichiului) poate fi tratată prin perforarea percutantă (tip gaura cheii) a rinichiului astfel încât uteroscopul să poată coborî către piatră
  • Îndepărtarea laparoscopică (tip gaura cheii) sau robotică a pietrei – se utilizează în cazul pietrelor foarte mari sau a celor care afectează ureterul
  • Nefrolitotomie percutantă (NLP) – în cazul pietrelor mari din rinichi care nu se pretează ureteroscopiei flexibile
  • Operaţie deschisă pentru scoaterea pietrei – deşi este foarte neobişnuită astăzi, dacă toate tehnicile de mai sus nu funcţionează, este nevoie să se recurgă la operaţia deschisă care se face printr-o incizie în zona laterală.

 

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Urologul (sau un membru din echipa sa)  va face o scurtă examinare a istoricului şi a medicaţiei dumneavoastră şi vă va explica din nou în ce constă procedura pentru ca dumneavoastră să vă daţi consimţământul. Veţi discuta şi cu anestezistul pentru a stabili dacă doriţi anestezie generală sau anestezie spinală precum şi despre ameliorarea durerii după intervenţie. Este posibil să vi se recomande utilizarea unei perechi de şosete compresive şi să vi se facă o injecţie cu heparină pentru subţierea sângelui şi pentru prevenirea formării de cheaguri  care ar putea ajunge în plămâni. Echipa de medici va hotărî dacă trebuie să continuaţi utilizarea acestora după ce mergeţi acasă.

Dacă piatra se află în ureter, se face de obicei o radiografie abdominală în ziua operaţiei pentru a fi siguri că piatra nu a fost  eliminată.

Detalii despre procedură

  • în mod normal această procedură se efectuează sub anestezie generală, iar pacientul este adormit pe toată durata intervenţiei
  • înainte de intervenţie se administrează un antibiotic injectabil, după testarea alergologică prealabilă
  • se introduce un endoscop în vezică prin uretră (conductul urinar) şi un fir de ghidaj în sus spre rinichi, dincolo de ureter, sub control radiologic
  • se introduce apoi uteroscopul (semi-rigid sau flexibil) până la nivelul pietrei mergând pe urmele firului de ghidaj
  • piatra este fragmentată cu ajutorul unei surse de energie, care este de obicei un laser sau un litoclast (un mic burghiu pneumatic)
  • cu ajutorul laserului, piatra este „pulverizată” lăsând în urmă mici fragmente care pot fi eliminate uşor sau este spartă în bucăţi mai mici care pot fi îndepărtate cu ajutorul unor dispozitive de prindere
  • de obicei se introduce un un tub de dren temporar (cateter ureteric sau un stent care are un fir ataşat) în ureter la terminarea procedurii; acesta se scoate ziua următoare procedurii
  • uneori este necesară o ureteroscopie de „verificare” după o vreme pentru tratarea pietrelor reziduale; dacă aceasta este necesară, se lasă un stent în ureter până la a doua procedură
  • se introduce un cateter vezical până a doua zi
  • majoritatea pacienţilor merg acasă în ziua procedurii sau dimineţa devreme după procedură

Dacă aţi fost internat de urgenţă (o piatră vă bloca ureterul), înseamnă că deja aţi făcut diferite teste şi tratamente, ceea ce înseamnă că spitalizarea dumneavoastră va dura mai mult de o zi.

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine  sau sunt  reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual,  efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

Efecte secundare Risc
Uşoară senzaţie de arsură sau sângerare  la urinare o scurtă perioadă după procedură (mai ales în cazul în care aveţi un stent ureteric) – aproape la toţi pacienţii
Inserarea temporară a unui stent ureteral care trebuie scos apoi – aproape la toţi pacienţii
Formarea de noi pietre în următorii cinci – zece ani, care necesită o nouă intervenţie chirurgicală sau alt tratament – aproape la 50 % din cazuri
Pietre reziduale care necesită o nouă intervenţie sau alt tratament (cel mai probabil pietre care se află mai aproape de rinichi) – între 5 şi 15% din cazuri
Imposibilitatea de acces ureteral (sau de a ajunge la piatră) ceea ce necesită o nouă intervenţie chirurgicală sau alt tratament – în 5% din cazuri
Inserarea temporară a unui cateter vezical – la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Infecţie care necesită tratament cu antibiotic – la 1 din 50 & 1 din 100 pacienţi
Lezarea minoră a peretelui ureteral (perforaţie mică, abraziune a mucoasei, sângerare) care necesită stent sau nefrostomie percutantă – la 1% dintre pacienţi
Ingustarea ureterului din cauza formării in timp de ţesut cicatricial (strictură) care ar putea necesita un nou tratament – la 1 din 100 & 1 din 250 de pacienţi
Lezarea majoră a peretelui ureterului (perforaţie mare, avulsiunea ureterului) care necesită o nouă intervenţie – la mai puţin de 0.1% dintre pacienţi
Probleme de anesteziere sau probleme cardiovasculare care necesită terapie intensivă (inclusiv infecţii pulmonare, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct şi deces) – la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi (anestezistul vă poate estima riscul individual).

 

 

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină)  sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

–      tuburi de drenaj pe  perioadă îndelungată  (catetere)

–      vezica extirpată;

–      spitalizări îndelungate;

–      internări repetate

 

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

  • veţi primi consiliere în ceea ce priveşte recuperarea la domiciliu
  • vi se va înmâna o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul dumneavoastră curant
  • dacă este necesar, vi se va elibera o reţetă pentru antibiotice sau alte medicamente
  • trebuie să consumaţi de două ori mai multe lichide decât de obicei în primele 24-48 de ore, pentru a curăţa sistemul şi pentru a reduce riscul de infecţie sau de blocare a fluxului urinar cu cheaguri de sânge
  • recuperarea în urma ureteroscopiei este de obicei rapidă, drept pentru care vă puteţi întoarce la lucru când vă simţiţi suficient de confortabil şi când medicul dumneavoastră este mulţumit de felul în care evoluaţi
  • dacă aţi avut stent, acesta poate cauza durere în zona rinichiului atunci când urinaţi sau durere în vezică; aceste simptome trec în general repede, însă dacă nu vă simţiţi bine sau aveţi stări febrile, trebuie să vă adresaţi medicului de familie pentru a verifica dacă este vorba de o infecţie urinară
  • în cazul în care apare febră, durere în zona rinichiului afectat, durere puternică la urinare, imposibilitatea de a urina sau agravarea sângerărilor, trebuie să vă adresaţi imediat medicului.

Există posibilitatea de a diminua riscul formării de noi pietre prin schimbarea regimului alimentar şi a ingerării de lichide. Puteţi cere mai multe informaţii în acest sens urologului dumneavoastră.

 

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

  • un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge)
  • luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran)
  • sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie
  • risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

  • aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
  • l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
  • aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort
  • aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
  • ştiţi cum se vor desfăşura lucrurile de acum înainte;
  • aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite;

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Este recomandat să renunţaţi la fumat înainte de orice intervenţie deoarece fumatul poate înrăutăţi problemele urologice şi creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.