Select Page

Recomandari pentru preventia formarii de calculi renali

Formarea anumitor  tipuri de calculi poate fi prevenită prin măsuri care să acţioneze asupra cauzei apariţiei acestora. O urină diluată şi incoloră poate reduce riscul formării unei noi pietre cu 30-40%. În plus, un aport normal de calciu, un consum mai scăzut de proteine şi de sare, poate reduce şi mai mult riscul de formare de calculi.

Care este cantitatea de lichide care ar trebui ingerată?

Ingerarea suficientă de lichide este cel mai eficient mod de a preveni formarea calculilor renali şi reduce riscul formării acestora cu 30-40%. Aportul insuficient de lichide poate face ca urina să fie concentrată şi creşte riscul formării de calculi renali.

Încercaţi să menţineţi urina incoloră  ingerând între doi şi trei litri de lichide de-a lungul zilei (apă sau suc natural de fructe), ceea ce ar rezulta în excretarea a cel puţin doi litri de urină pe zi.  În cazul în care aveţi calculi de cistină, trebuie să beţi suficient pentru a produce peste patru litri de urină pe zi.

Puteţi bea ceai, cafea şi alcool  cu moderaţie, dar cea mai mare cantitate de lichide ingerate trebuie să constea din apă sau suc natural de fructe. Se recomandă să beţi unul sau două pahare de apă înainte de a merge la culcare şi imediat la trezire.

Pentru a putea să creşteţi aportul de lichide, se recomandă:

  • Să beţi un pahar mare de apă în anumite momente ale zilei (la trezire, când ajungeţi la lucru, după ce mergeţi la toaletă, etc.)
  • Să aveţi permanent la dumneavoastră o cană sau o sticlă de apă sau suc natural de fructe
  • Încercaţi să beţi un pahar de apă în fiecare oră
  • Puteţi adăuga felii de lămâie, lime sau portocală în apă, care îi vor da acesteia o aromă plăcută şi fac urina mai puţin acidă
  • Consumaţi mai multe fructe şi legume pentru că ele conţin multă apă
  • Introduceţi în dieta dumneavoastră mâncăruri lichide, care să vă hidrateze: supe, tocăniţe, piftie, etc.

 

 

Este formarea calculilor influenţată de alimente?

Alimentele ingerate nu sunt atât de importante precum cantitatea de lichide pe care o beţi, însă constituie un factor în formarea  calculilor.

Este foarte important să aveţi o dietă echilibrată şi să evitaţi un aport caloric mare. Dieta trebuie să includă fructe şi legume proaspete, salate, produse  lactate cu procent scăzut de grăsime, produse pe bază de cereale integrale cum ar fi pâinea sau cerealele. Şi aportul de fibre ajută, însă consumul de tărâţe de grâu trebuie evitat din cauza conţinutului mare de oxalaţi.

 

Calciul este contraindicat persoanelor cu calculi renali?

Reducerea cantităţii de calciu din dietă chiar poate creste riscul formării de calculi prin creşterea  nivelelor de oxalaţi din urină. Un aport zilnic de până la 1000 mg de calciu  este sigur pentru prevenirea formării de calculi.

Cea mai mare cantitate de calciu se găseşte în produsele lactate (lapte, iaurt, smântână şi caşcaval). O dietă normală şi variată ar trebui să vă ofere 500 mg de calciu în fiecare zi.

Conţinutul aproximativ de calciu din produsele lactate este:

Lapte şi iaurt – 120 mg la 100g

Brânza slabă – 400 mg la 100g

Brânzeturile  grase – până la 1000mg la 100g

Restricţionarea aportului de calciu vă poate fi de folos în cazul în care urina dumneavoastră conţine prea mult calciu, însă acest aspect trebuie discutat cu urologul sau cu medicul de familie.

 

Aportul de oxalaţi influenţează formarea de calculi?

Mâncărurile bogate în oxalaţi trebuiesc evitate pentru a menţine un nivel normal al oxalaţilor din urină. Alimentele de genul rubarbei, ţelinei, spanacului, sfeclei şi susanului nu  trebuie consumate  des deoarece sunt bogate în oxalaţi.

Ceaiul negru, ciocolata, nucile (inclusiv untul de arahide), cacaua conţin o cantitate relativ mare de oxalaţi şi trebuiesc consumate cu moderaţie, însă nu le excludeţi complet.

 

Trebuie restricţionat aportul de sare?

 Da, o cantitate mare de sare poate creşte riscul formării de calculi. Nu  adăugaţi sare în mâncare, puteţi folosi piper, ierburi aromate, condimente sau oţet ca alternativă, dar puteţi pune o cantitate mică de sare în mâncare atunci când o preparaţi.

Aportul de sare ar trebui să fie între 2300 şi 3000mg/zi, adică aproximativ o lingurită.

Consumaţi alimente sărace în sare. Evitaţi alimentele conservate, ambalate sau procesate (supe, chipsuri sărate sau alune sărate, conserve de carne, pastă de carne, peşte afumat sau pastă de peşte), care conţin o cantitate mare de sare.

 

Ce alte măsuri se mai pot lua?

Trebuie să slăbiţi în cazul în care sunteţi supraponderal, intensificarea activităţii fizice trebuie să facă parte din orice program de scădere în greutate. Trebuie să beţi multe lichide şi să evitaţi deshidratarea dacă transpiraţi mult în timpul exerciţiilor.

 

Există teste care să arate cauza formării calculilor?

Toţi pacienţii cu calculi renali trebuie să facă analize de sânge pentru verificarea funcţiei renale precum şi a nivelului de acid uric şi calciu din sânge.

În cazul persoanelor cu risc crescut de formare de calculi (pacienţii tineri şi cei care au avut pietre în mod repetat), se colectează două mostre de urină de 24 de ore pentru a măsura nivelul diferitelor substanţe chimice conţinute în aceasta.

Ce se poate face pentru a preveni formarea diferitelor tipuri de pietre?

Pietre din oxalaţi de calciu

Numai un procent de 10-15% din oxalaţii din urină sunt rezultatul consumului alimentar, motiv pentru care nu este necesară eliminarea completă a alimentelor care conţin oxalaţi, însă acest consum trebuie să fie moderat.

 

Alimentele cu un conţinut crescut de oxalaţi ar trebui consumate rar. Acestea sunt:

  • Ceaiul şi cafeaua (mai mult de două trei căni pe zi)
  • Nuci (migdale), seminţe de susan şi produse din nuci (unt de arahide)
  • Cacao şi ciocolată
  • Unele fructe (smochine, tangerine, prune, fructele cu sâmburi şi coacăze)
  • Rubarbă
  • Produse din soia (tofu, lapte de soia, brânză de soia & îngheţată din soia)
  • Unele legume (ţelina, spanacul, prazul, bamele, pătrunjelul şi sfecla)

Pietre formate din acid uric

Trebuie limitat consumul de alimente care conţin purine, substanţe chimice naturale care se găsesc în majoritatea alimentelor şi care sunt descompuse în acid uric.

Principalele surse de purine din alimente sunt:

  • Carnea – toată carnea, inclusiv ficatul, inima, rinichii, măruntaiele şi esenţa de carne
  • Peştele – în special anşoa, crabii, icrele, herringul, macroul, sardinele, creveţii şi peştii mici
  • Altele – extracte din drojdie, bere, sparanghel, conopidă, ciuperci, mazăre, fasole şi spanac.

Persoanele supraponderale au un nivel mai ridicat de acid uric, iar pierderea în greutate poate scădea riscul de formare al calculilor de acid uric. Medicamentele pe bază de alopurinol, care scad nivelul de acid uric din sânge, nu  s-au dovedit eficiente în reducerea riscului de formare de calculi din acid uric.

Pietrele formate din fosfaţi de calciu

Modificarea regimului alimentar nu influenţează foarte mult formarea de calculi din fosfaţi de calciu. Toate recomandările de mai sus sunt valabile, însă trebuie evitată alcalinizarea urinei.

Sucul de merişor poate ajuta deoarece acidifiază urina şi scade uşor nivelul de oxalaţi din urină.

Struvit  (pietre „triplu fosfat”)

Se formează mai des în cazul femeilor după menopauză şi se datorează în general unei infecţii urinare cu o bacterie din specia  Proteusproducătoare de urează (enzimă) care descompune ureea din urină  şi formează amoniac, ceea ce alcalinizează mult urina favorizând formarea de pietre din fosfaţi de calciu, magneziu, amoniac (triplu fosfat). Odată formate, ele favorizează alte infecţii, creând un “cerc vicios” de creştere rapidă a pietrelor.

Un consum crescut de lichide, dozele scăzute de antibiotic (doar la nevoie) şi acidifierea urinei sunt eficiente, însă trebuie eliminate toate pietrele pentru a scăpa de posibilele infecţii urinare repetate.

Există medicaţie (inhibitori de urează) care să  blocheze enzima produsă de această bacterie, însă nu sunt recomandate din cauza riscului crescut de efecte adverse severe.

Pietre din cistină (cistinurie)

Măsurile simple, elementare, constituie modul cel mai eficient de prevenire a formării de pietre din cistină:

  • Aport crescut de lichide- trebuie să beţi suficiente lichide pentru a produce doi-trei litri de urină pe zi, ceea ce poate însemna că trebuie să vă treziţi noaptea ca să beţi apă
  • Modificarea regimului alimentar – trebuie să reduceţi aportul de metionină (din care se formează cistina) prin scăderea proteinei animale
  • Alcalinizarea urinei – se dizolvă cisteina în urină cu ajutorul citratului de potasiu; acesta are gust neplăcut, iar unii pacienţi îl pot tolera numai în combinaţie cu sucul de fructe
  • Monitorizarea acidităţii urinare (pH-ul) – cu ajutorul benzilor speciale de pH pentru a vă asigura că urina dumneavoastră este alcalină.

Medicamentele pentru tratarea pietrelor din cistină se folosesc numai în cazul pacienţilor la care pietrele se formează foarte rapid şi frecvent, la cei care au nevoie frecvent de intervenţie chirurgicală sau care nu răspund la măsurile prezentate anterior.

Tratamentul medicamentos trebuie monitorizat cu atenţie din cauza efectelor secundare. Substanţele active includ:

  • Tiopronină – aceasta se leagă de moleculele de cistină şi formează un compus mai solubil care poate fi cu uşurinţă excretat în urină
  • D-penicilamină – are acelaşi mecanism de acţiune ca tiopronina, însă prezintă un risc mai mare de efecte secundare
  • Captopril – în mod normal folosit pentru tratarea hipertensiunii arteriale, este relativ ineficient şi este recomandat numai în cazurile în care medicaţia de mai sus nu este potrivită.