Select Page

Cistoscopie cu pielografie retrograda

Ce implică procedura?

Această procedură  implică efectuarea unei radiografii a rinichilor şi/sau ureterului (conductul care duce urina de la rinichi în vezică)  prin injectarea unei substante de contrast printr-un endoscop inserat în vezică şi care va apărea pe radiografie.

Ce alternative există?

  • Alte teste radiologicecum ar fi RMN, CT, ultrasunete, pielografie retrogradă ( prin înţeparea rinichiului cu un ac fin) sau urografie intravenoasă
  • Monitorizarea– nu se face tratament, dar se monitorizează orice schimbare care apare pe o anumită perioadă de timp

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Urologul sau un membru al echipei sale va face o scurtă examinare a istoricului şi a medicaţiei dumneavoastră şi vă va explica din nou în ce constă procedura pentru ca dumneavoastră să vă daţi consimţământul. Veţi discuta şi cu anestezistul pentru a stabili dacă doriţi anestezie generală sau anestezie spinală precum şi despre ameliorarea durerii după intervenţie. Este posibil să vi se recomande utilizarea unei perechi de şosete compresive şi să vi se facă o injecţie cu heparină pentru subţierea sângelui şi pentru prevenirea formării de cheaguri  care ar putea ajunge în plămâni. Echipa de medici va hotărî dacă trebuie să continuaţi utilizarea acestora după ce mergeţi acasă.

Detalii despre procedură

  • de obicei intervenţia se realizează sub anestezie generală şi veţi dormi pe durata întregii proceduri
  • înainte de intervenţie se injectează un antibiotic, după ce aţi fost testat din punct de vedere alergologic
  • prin uretră (conductul urinar) se introduce un endoscop în vezică pentru explorarea acesteia
  • se introduce un cateter fin şi lung în ureter utilizând ghidarea radiologică pentru a verifica dacă poziţionarea este corectă
  • se injectează substanta de contrast prin cateter pentru a evidenţia ureterul şi rinichii şi se efectuează şi o radiografie în acelaşi moment
  • în cazul în care se depistează o anomalie la nivelul rinichilor sau al ureterului, există posibilitatea de a introduce un endoscop mic (ureteroscop) în sus spre rinichi şi de a verifica orice anomalie
  • dacă se depistează o anomalie în ureter, se face o biopsie a acesteia sau se tratează
  • este posibil să se introducă un stent ureteral la finalul procedurii, care constituie în general o măsură temporară
  • uneori, se introduce în vezică un cateter care este îndepărtat ziua următoare
  • procedura durează între 15 şi 90 de minute, în funcţie de complexitatea problemei descoperite
  • majoritatea pacienţilor merg acasă chiar în ziua procedurii

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine  sau sunt  reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual,  efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

Efecte secundare     Risc
Uşoară senzaţie de arsură la urinare o perioadă scurtă după procedură – aproape la toţi pacienţii

 

Inserarea temporară a unui stent ureteric care va fi scos mai târziu – aproape la toţi pacienţii

 

Posibilitatea unei extirpări endoscopice/biopsii a unei anomalii, dacă a fost evidenţiată – aproape la toţi pacienţii

 

Infecţii ale vezicii care necesită tratament cu antibiotic – la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Este posibil să nu se poată introduce un cateter ureteric, motiv pentru care sunt necesare alte teste şi alt tratament – la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Introducerea temporară a unui cateter în vezică – la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Sângerare întârziată care necesită îndepărtarea  cheagurilor de sânge sau altă intervenţie – la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Lezarea uretrei (conductului urinar) cu formare întârziată de ţesut cicatricial – la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Lezarea ureterului cu formare întârziată de ţesut cicatricial – la 1 din 100 & 1 din 250 pacienţi
Probleme anestezice sau probleme cardiovasculare care ar putea necesita terapie intensivă (inclusiv infecţii toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct şi deces) – la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină)  sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

–      tuburi de drenaj pe  perioadă îndelungată  (catetere)

–      vezica extirpată;

–      spitalizări îndelungate;

–      internări repetate

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

  • veţi primi consiliere în ceea ce priveşte recuperarea la domiciliu
  • vi se va înmâna o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul dumneavoastră curant
  • dacă este necesar, vi se va elibera o reţetă pentru antibiotice şi alte medicamentele necesare
  • în primele 24 -48 ore trebuie să beţi de două ori mai multe lichide decât în mod normal pentru a curăţa sistemul urinar şi pentru a reduce riscul de infecţii
  • vă puteţi întoarce la lucru când vă simţiţi suficient de confortabil şi când medicul este mulţumit de evoluţia bolii
  • dacă vi s-a introdus un stent, este posibil ca acesta să vă cauzeze durere în zona rinichilor atunci când urinaţi sau durere în vezică, simptome care vor trece repede, însă dacă nu vă simţiţi bine sau dacă aveţi stări febrile, trebuie să luaţi legătura cu medicul pentru a stabili dacă este vorba de o infecţie urinară
  • dacă aveţi stent, acesta se va scoate după procedură, de obicei sub anestezie locală
  • în cazul în care apare febră, durere în zona afectată a rinichiului, durere puternică la urinare, imposibilitatea de a urina sau agravarea sângerărilor, trebuie să vă adresaţi de urgenţă medicului

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

  • un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge)
  • luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran)
  • sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie
  • risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

  • aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
  • l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
  • aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort
  • aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
  • ştiţi cum se vor desfăşura lucrurile de acum înainte
  • aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite;

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Ideal ar fi să renunţaţi la fumat înaintea oricărei  proceduri, deoarece fumatul agravează problemele urologice şi creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală