Select Page

Cistoscopie cu injectare botox

Ce implică procedura?

Injecţiile cu botox sunt folosite pentru tratarea sindromului de vezică hiperactivă (OAB). Pacienţii care suferă de vezică hiperactivă  simt o nevoie bruscă şi imperioasă de urinare şi câteodată de scurgeri urinare (incontinenţă) asociate acestei urgente. În general aceşti pacienţi simt nevoia de a urina frecvent. Această procedură nueste un tratament pentru incontinenţa urinară cauzată de stres (scurgeri urinare când faceţi sport, strănutaţi sau faceţi efort fizic). Procedura presupune introducerea prin uretră a unui endoscop în vezica urinară şi aplicarea mai multor injecţii cu botox (Toxină botulinică A) în peretele vezicii urinare şi are drept scop împiedicarea contractării (strângerii) excesive  a muşchiului vezicii şi creşterea capacităţii urinare a vezicii.

Ce alternative există?

Vezica hiperactivă se poate trata chirurgical, însă tuturor pacienţilor li se recomandă să încerce întâi tratamente de menţinere înainte de a face o operaţie pentru a evita efectele secundare sau complicaţiile intervenţiei.

  • Tampoane pentru incontinenţă urinară– dacă simptomele nu vă deranjează foarte tare, puteţi alege să nu întreprindeţi nimic şi să folosiţi tampoane pentru scurgerile urinare
  • Măsuri de menţinere– inclusiv pierdere în greutate, creşterea volumului de lichide ingerat şi reducerea cafeinei
  • Antrenarea vezicii– învăţarea tehnicilor de a depăşi nevoia de urinare
  • Medicaţie– aceasta poate ajuta atunci când tratamentul de menţinere nu funcţionează

Injecţiile cu botox se folosesc numai atunci când tratamentul este ineficient. Alte proceduri care pot fi utilizate în loc de injectarea Botoxului includ:

  • Stimularea nervului sacral– un dispozitiv implantat în zona lombară care trimite semnale electrice la nervii vezicii
  • Enterocistoplastie– operaţie majoră de mărire a vezicii utilizând o bucată de intestin
  • Acupunctură şi Stimularea nervului tibial posterior(electrostimularea unui nerv din apropierea gleznei), însă acestea nu sunt foarte des utilizate.

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Medicul chirurg vă va explica în ceea ce constă procedura şi dacă optaţi pentru anestezie generală veţi discuta şi cu anestezistul despre ameliorarea durerii după intervenţie.

Detalii despre procedură

 

  • de obicei se introduce în uretră un gel pentru anestezie locală, deşi există situaţii când este necesară anestezia generală (sunteţi adormit/ă)
  • prin uretră se introduce un endoscop în vezică şi se fac mai multe injecţii cu Botox în peretele vezical
  • în general aceste injecţii nu sunt dureroase, deşi pentru unii pacienţi prezintă disconfort
  • se poate pleca acasă la scurt timp după intervenţie
  • injecţiile îşi fac efectul foarte repede, însă există cazuri în care poate dura şi două săptămâni până la apariţia efectului

Cât de eficientă este această procedură în vindecarea vezicii hiperactive?

Injecţiile cu Botox sunt eficiente în 70% din cazuri, ceea ce înseamnă că incontinenţa este semnificativ îmbunătăţită sau vindecată. Efectul lor durează până la 12 luni şi apoi simptomele încep să reapară şi atunci când apar, puteţi începe o nouă serie de injecţii. Injecţiile nu sunt limitate la un anumit număr, iar majoritatea oamenilor consideră că injecţiile sunt eficiente pe o durată de mai mulţi ani.

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine  sau sunt  reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual,  efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

Efecte secundare     Risc
Simptomele reapar după 6-12 luni şi necesită injectări repetate – aproape la toţi pacienţii

 

Uşoară senzaţie de arsură la urinare timp de 24 de ore  după procedură – aproape la toţi pacienţii

 

Hematurie (urină în sânge) 1-3 zile după procedură – aproape la toţi pacienţii

 

Incapacitatea tratamentului de a atenua simptomele de vezică hiperactivă – în 30 % din cazuri

 

Infecţii ale vezicii care necesită tratament cu antibiotic – la 15% din pacienţi
Dificultăţi la urinare după procedură ceea ce poate necesita autocateterizare intermitentă – la 10 % din pacienţi
Infecţii recurente ale tractului urinar – la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Reacţie alergică la Botox (dificultăţi respiratorii, dificultate la înghiţire şi vorbire) care necesită tratament de urgenţă – la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi
Slăbiciune generalizată resimţită în picioare şi în braţe cauzate de Botox (de obicei trece fără tratament) – la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină)  sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

–      tuburi de drenaj pe  perioadă îndelungată  (catetere)

–      vezica extirpată;

–      spitalizări îndelungate;

–      internări repetate

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

  • veţi primi consiliere în ceea ce priveşte recuperarea la domiciliu
  • vi se va înmâna o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul dumneavoastră curant
  • dacă vi s-a introdus un cateter în vezică, veţi fi programat pentru scoaterea sa
  • dacă este necesar, vi se va elibera o reţetă medicamentele necesare
  • vă puteţi relua activităţile zilnice aproape imediat
  • vă puteţi întoarce la lucru când vă simţiţi suficient de confortabil
  • în cazul în care apare febră, urinare frecventă, durere puternică la urinare, imposibilitatea de a urina sau agravarea sângerărilor, trebuie să vă adresaţi imediat medicului

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

  • un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge)
  • luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran)
  • sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie
  • risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

  • aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
  • l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
  • aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort
  • aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
  • aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite;

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Dacă anestezia a fost locală, renunţarea la fumat nu are efect direct asupra acestei proceduri, însă fumatul dăunează în cazul problemelor urologice şi creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.