Select Page

Cistoscopie cu evacuare de cheaguri

Ce implică această procedură?

Această procedură implică introducerea unui prin uretră a unui endoscop în vezică pentru a explora interiorul amândorura. În mod normal se îndepărtează toate cheagurile de sânge prin aspiraţie, însă uneori este nevoie de utilizarea electrocauterului (curentului electric) pentru a sparge cheagurile mari, iar în cazul în care se descoperă o anomalie în vezică, se efectuează o biopsie din zona respectivă, se îndepărtează complet sau se cauterizează pentru a opri sângerarea.

 

Ce alternative există?

  • Irigarea şi curăţarea vezicii– de obicei se realizează în salon utilizând un cateter vezical mare cu  pacientul treaz, iar majoritatea pacienţilor cărora li se face o irigare şi o curăţare a vezicii, au mai făcut o astfel de procedură.
  • Intervenție clasică deschisă şi bandajarea vezicii– se efectuează numai după o inspecţie endoscopică nereuşită.

 

Cum se desfăşoară ziua  procedurii?

Medicul urolog (sau un membru din echipa sa) va face o scurtă examinare a istoricului şi a medicaţiei dumneavoastră şi vă va explica din nou în ce constă procedura pentru ca dumneavoastră să vă daţi consimţământul. Veţi discuta şi cu anestezistul pentru a stabili dacă doriţi anestezie generală sau anestezie spinală precum şi despre ameliorarea durerii după intervenţie. Este posibil să vi se recomande utilizarea unei perechi de şosete compresive şi să vi se facă o injecţie cu heparină pentru subţierea sângelui şi pentru prevenirea formării de cheaguri care ar putea ajunge în plămâni. Echipa de medici va hotărî dacă trebuie să continuaţi utilizarea acestora după ce mergeţi acasă.

Detalii despre procedură

 

  • de obicei aceasta se efectuează sub anestezie generală.
  • în general se injectează un antibiotic înainte de procedură, după testarea alergologică prealabilă.
  • prin uretră se introduce un endoscop în vezică pentru a evalua uretra şi vezica.
  • în cazul în care există cheaguri în vezică, acestea se îndepărtează  utilizând un aspirator (imagine), iar dacă acestea sunt mari şi necesită zdrobire, se foloseşte electrocauterul (curentul electric) înainte de a fi îndepărtate.
  • dacă se identifica cauza sângerărilor din vezică, se cauterizează se ia biopsie sau se îndepărtează folosind
  • de regulă, la sfârşitul procedurii, se introduce un cateter care permite irigarea continuă a vezicii.
  • este posibil să fie nevoie de irigare şi de curățare a vezicii şi după aceea.
  • procedura poate dura între 10 minute şi o oră.
  • în medie spitalizarea pentru această procedură este de cinci zile.
Untitled 1

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine sau sunt reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual, efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

Efecte secundare     Risc
Uşoară senzaţie de arsură sau sângerare la urinare o perioadă scurtă după procedură – aproape la toţi pacienţii

 

Inserarea temporară a unui cateter vezical care va fi scos mai târziu – aproape la toţi pacienţii

 

Posibilitatea unei extirpări endoscopice/biopsii a unei anomalii, dacă este evidenţiată – aproape la toţi pacienţii

 

Infecţii ale vezicii urinare care necesită tratament cu antibiotic – la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Descoperirea cauzei sângerării, cum ar fi cancerul, pentru care este nevoie de un alt tratament într-o etapă ulterioară – la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Perforarea vezicii care necesită cateter temporar sau  reconstrucţie prin intervenţie chirurgicală deschisă  – la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Sângerare întârziată care necesită îndepărtarea  cheagurilor de sânge sau altă intervenţie  – la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Lezarea uretrei (conductului urinar) cu formare tardivă de ţesut cicatricial – la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi
Probleme anestezice sau cardiovasculare care pot necesita terapie intensivă (inclusiv infecţii toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct şi deces) – la 1 din 50 & 1 din 250 de pacienţi (anestezistul vă poate estima riscul individual).

 

 

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

–      tuburi de drenaj pe perioadă îndelungată (catetere);

–      vezica extirpată;

–      spitalizări îndelungate;

–      internări repetate.

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

  • veţi primi recomandări în legătură cu recuperarea la domiciliu.
  • veţi primi o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul curant.
  • dacă este necesar, vi se va elibera o reţetă pentru antibiotice şi alte medicamentele necesare.
  • în primele 24-48 de ore trebuie să consumaţi de două ori mai multe lichide decât obişnuiţi în mod normal pentru a curăţa sistemul urinar şi pentru reducerea riscului de infecţie.
  • dacă nu puteţi urina după scoaterea cateterului, este posibil să fiţi externat/ă purtând cateterul; vi se va arăta cum să vă descurcaţi cu el acasă şi veţi fi programat/ă pentru scoaterea sa la momentul potrivit.
  • în cazul în care apare febră, durere puternică la urinare, imposibilitatea de a urina sau agravarea sângerărilor, trebuie să vă adresaţi imediat medicului.
  • dacă aveţi nevoie de alte investigaţii sau control în regim de ambulatoriu, vi se va face o programare pentru acestea.
  • vă puteţi întoarce la lucru atunci când vă simţiţi suficient de confortabil, iar medicul dumneavoastră este mulţumit de evoluţia dumneavoastră medicală.

 

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

  • un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge).
  • luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran).
  • sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie.
  • risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

  • aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
  • l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
  • aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort;
  • aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
  • ştiţi cum se vor desfăşura lucrurile de acum înainte;
  • aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite.

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Ar fi ideal dacă aţi renunţa la fumat înainte de orice procedură medicală, deoarece fumatul agravează anumite probleme urologice şi creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.

[ea_bootstrap scroll_off='true']