Select Page

Cateterizare suprapubiana

Ce implică această procedură?

În cazul în care nu vă puteţi goli vezica în mod normal, este posibil să aveţi nevoie de un cateter. Acesta se foloseşte uneori si pentru gestionarea problemelor de incontinenţă. Cateterul este un tub mic din latex sau silicon prevăzut cu un balon cu fluid la capătul său pentru a rămâne acolo şi se introduce în vezică pentru a permite eliminarea urinei. Cateterele sunt schimbate în general o dată la trei luni în functie si de materialul din care sunt compuse. De obicei acestea sunt introduse prin uretră (conductul urinar), însă uneori se introduc şi prin partea inferioară a abdomenului (burtă) şi poartă denumirea de cateter suprapubian.

Procedura de inserare a unui cateter suprapubian presupune introducerea acestuia în vezică prin partea inferioară a abdomenului (burta), printr-o mică găurică în piele. Adesea, pentru a fi siguri că acesta se afla în poziţia corectă, în vezică se introduce şi un endoscop de-a lungul uretrei şi se poate folosi un scanner cu ultrasunete pentru a ajuta la poziţionarea cateterului. Uneori este nevoie de o incizie (tăietură) în abdomenul inferior pentru a introduce cateterul.

Ce alternative există?

  • Cateter uretral– cateter permanent introdus în vezică prin uretră (conductul urinar)
  • Auto-cateterizare intermitentă– atât la bărbat cât şi la femeie presupune introducerea unui cateter de unică folosinţă în vezică atunci când aceasta este plină şi scoaterea sa după ce vezica a fost golită
  • Dispozitiv de drenaj tip prezervativ– uneori bărbaţii pot folosi o teacă de drenaj ataşată pe penis care colectează urina într-o pungă de drenaj
  • Tampoane pentru incontinenţă– pentru a reţine orice scurgere urinară
  • Urostomie– devierea urinei către suprafaţa abdominală astfel încât să se scurgă într-o pungă

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Va veţi întâlni cu medicul chirurg şi cu anestezistul şi veţi discuta despre operaţia dumneavoastră. Este posibil să vi se recomande utilizarea unei perechi de şosete compresive şi să vi se facă o injecţie cu heparină pentru subţierea sângelui şi pentru prevenirea formării de cheaguri  care ar putea ajunge în plămâni. Echipa de medici va hotărî dacă trebuie să continuaţi utilizarea acestora după ce mergeţi acasă.

Detalii despre procedura

  • în general procedura se efectuează sub anestezie generală sau spinală; uneori se poate efectua sub anestezie locală
  • se umple vezica cu lichid şi apoi se foloseşte un kit special pentru a trece cateterul prin piele în vezică
  • cateterul iese la exterior prin abdomenul inferior (burta)
  • uneori este nevoie de o incizie în abdomenul inferior pentru a insera cateterul
  • este posibil să fie nevoie să rămâneţi în spital peste noapte, iar în cazul în care aţi avut o incizie mai mare în abdomen, este nevoie de o şedere mai lungă

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine  sau sunt  reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual,  efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul chirurg.

Efecte secundare     Risc
Uşoară senzaţie de arsură sau sângerare la urinare, cu o durată de câteva zile – aproape la toţi pacienţii

 

Infecţii urinare recurente care necesită tratament cu antibiotic – la 1 din 2 & 1 din 10 pacienţi
Blocarea cateterului cu reziduuri sau cheaguri de sânge care necesită irigare şi deblocare – la 1 din 2 & 1 din 10 pacienţi
Spasme vezicale sau durere în vezică – la 1 din 2 & 1 din 10 pacienţi
Scurgeri persistente din uretră care necesită o nouă procedură – la aproximativ 10% din pacienţi

 

Formarea de pietre în vezică care blochează cateterul şi necesită o nouă procedură pentru a le îndepărta sau a le sfărâma – la 1 din 10 & 1 din 50 pacienţi
Lezarea neintenţionată a structurilor învecinate (intestin, vase de sânge) care necesită o nouă intervenţie – la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi
Probleme anestezice sau cardiovasculare care pot necesita terapie intensivă (inclusiv infecţii toracice, embolie pulmonară, accident vascular cerebral, tromboză venoasă profundă, infarct şi deces) – la 1 din 50 & 1 din 250 pacienţi (anestezistul vă poate estima riscul individual).

 

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină)  sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

–      tuburi de drenaj pe  perioadă îndelungată  (catetere)

–      vezica extirpată;

–      spitalizări îndelungate;

–      internări repetate în spital

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

  • este normal să existe scurgeri în jurul cateterului, care de obicei nu necesită tratament, dar dacă va îngrijorează, vă puteţi adresa medicului curant
  • dacă apare febră, roşeaţă în rană, puroi la locul cateterului sau agravarea sângerării, trebuie să cereţi sfatul medicului
  • cateterul se schimbă între şase şi 12 săptămâni; prima schimbare de cateter de obicei se face la spital
  • după aceea, schimbarea cateterului poate fi făcută la trei luni de medicul curant

Ce se întâmplă dacă cateterul cade sau rămâne blocat?

Trebuie să acţionaţi imediat, pentru că incizia din vezică se va închide foarte repede dacă se scoate cateterul.

  • dacă acesta iese afară, trebuie înlocuit imediat sau urma din vezică se va închide şi nu va fi posibilă inserarea altui cateter.
  • dacă vi se blocheazăcateterul în primele patru-şase săptămâni de la operaţie, poate fi dificilă schimbarea sa pentru că urma din vezica dumneavoastră nu se va fi maturizat (vindecat). Medicul curant trebuie să vă pună un cateter uretral (prin conductul urinar), să lase cateterul suprapubian blocat la locul lui şi să vă trimită uregent la medicul urolog.

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură

Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

  • un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge)
  • luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran)
  • sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie
  • risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

  • aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
  • l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
  • aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort
  • aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
  • ştiţi cum se vor desfăşura lucrurile de acum înainte
  • aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite;

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Ar fi ideal dacă aţi renunţa la fumat înainte de orice procedură medicală, deoarece fumatul poate  agrava problemele urologice şi poate  creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.