Select Page

Incontinența urinară

Incontinența urinară

Incontinența de urină înseamnă orice pierdere involuntară de urină și constituie o problemă socială și de igienă personală.

Incontinența poate fi împărțită în mai multe categorii:

  1. Incontinența de stress – pierderi de urină în timpul creșterii presiunii abdominale (tuse, strănut, întinderi);
  2. Incontinența prin imperiozitate – pierderile de urină acompaniantă de o senzație urgentă/puternică de a merge la toaletă;
  3. Incontinența mixtă – de stress + prin imperiozitate;
  4. Incontinența din prea plin – apare datorită imposibilității de golire incopletă a vezicii urinare din cauza obstrucției sub vezicale;
  5. Incontinența funcțională – pacientul nu poate ajunge la toaletă în timp util din cauză că nu se poate deplasa sau datorită unei afecțiuni la nivelul creierului;
  6. Incontinența continuă – pierdere de urină constantă datorată unei afecțiuni moștenite sau dobândite;
  7. Dribling postmictional – pierderi de urină la câteva minute după ce pacientul a urinat.

Despre incontinență de urină

  • 60-80% dintre pacienți nu au cerut niciodată sfat medical, iar 35% văd această afecțiune ca parte a procesului normal de îmbătrânire;
  • Incontinența este cauzată de anomalii ale vezicii urinare sau ale sfincterului (slăbirea acestuia);
  • Incontinența de stres se datorează slăbirii sfincterului – cele mai întâlnite cauze includ obezitatea și sarcina;
  • Incontinența prin imperiozitate este de obicei cauzată de vezica hiperactivă;
  • Tratamentul conservativ poate ajuta la îmbunătățirea incontinenței;
  • Tratamentul chirurgical poate fi eficient în cazul incontinenței de urină dacă măsurile conservative nu dau rezultate.

La ce să mă aștept dacă merg la medic?

Medicul urolog va folosi o schemă de diagnostic pentru evaluarea incontinenței de urină care va include un istoric medical complet, examen fizic (obiectiv) și analize de laborator.

Care sunt cauzele incontinenței de urină?

Cauzele sunt multiple și depind de tipul de incontinență. La unii pacienți există mai mult de o cauză și diferite tipuri de incontinență pot coexista (ex: incontinență de stress + incontinență de imperiozitate).

Ce tratament este disponibil pentru această afecțiune?

  1. Măsuri generale
  • măsuri simple ca reducerea aportului de cafeină, consumarea unei cantități optime de lichide (nu în exces), scăderea în greutate și exercițiile pelvine pot fi de folos. Comunicați medicului urolog dacă luați medicamente care favorizează eliminarea unei cantități mai mari de urină (ex. diuretic). Renunțarea la fumat este imperativă.
  • la unii pacienți poate fi suficientă folosirea unor tampoane pentru pierderile de urină.
  • cateterizarea vezicii urinare (sondă uretro-vezicală).
  • auto-cateterizarea intermitentă (pacientul se auto-sondează de cateva ori pe zi).
  1. Incontinența de stress

Tratament conservativ (non-chirurgical):

  • Scăderea în greutate – poate reduce gradul incontinenței fără a fi nevoie de vreun tratament;
  • Fizioterapie – combinată cu stimularea electrică sau folosirea unor conuri (pesar) vaginale poate îmbunătăți incontinența de stress;
  • Suplimente cu estrogeni – pot fi de folos femeilor cu incontinență în cazul atrofiei țesuturilor în perioada menopauzei.

Tratament chirurgical:

  • Injecății periuretrale – folosind o subtanță sintetică pentru reducerea lumenului uretrei sau a plasmei bogate în trombociți (Terapia Vampir) celule stem;
  • Proceduri ‘’sling’’ – folosirea unui material natural sau sintetic pentru a susține uretra;
  • Sfincter urinar artificial – implantarea unui mecanism de valve controlabil în jurul uretrei și a colului vezical;
  • Derivații urinare – acestea implică devierea urinii din vezică într-un tub subțire creat din intestin subțire care se scoate la nivelul peretelui abdominal ca o stomă urinară.
injectare plasma trombociti
bandeleta antiincontinenta trans obturatorie
sfincter artificial
  1. Incontinența de imperiozitate

Tratament conservativ (non-chirurgical):

  • Medicamente – reduc contracțiile vezicii urinare și scad umplerea vezicală;
  • Modificări comportamentale – antrenament vezical;
  • Biofeedback și exerciții pelvine.

Tratament chirurgical

  • Tratamentul factorului cauzator (ex. obstrucția prostatică, tumoră vezicală, litiază vezicală sau strictură de uretră);
  • Injecții cu Toxina Botulinică – injectarea în peretele vezicii urinare cu ajutorul cistoscopului, în anestezie locală sau generală;
  • Neuromodulare sacrală – implantarea unui stimulator și a unor electrozi în nervii care inervează vezica urinară;
  • Enterocistoplastie (cistoplastie de augmentare) – lărgirea vezicii urinare folosind un segment de intestine subțire;
  • Derivații urinare.
  1. Incontinența din prea plin

Dacă poate fi identificată cauza care a produs acest tip de incontinență, aceasta trebuie tratată. Bărbații cu retenție cronică de urina pot beneficia de o operație la nivelul prostatei cunoscută sub denumirea de TUR-P (rezecție transuretrală a prostatei). Dacă tratamentul chirurgical nu poate fi aplicat, alternativele existente sunt montarea unui cateter suprapubian (cistofix) sau cateterizarea intermitentă a vezicii urinare.

  1. Incontinența continuă

Dacă există o fistulă între vezică și vagin sau rect care duce la incontinență continuă, aceasta poate fi tratată chirurgical. Ca alternativă ar fi derivația într-un conduct intestinal.

Deschiderea  anormală a ureterului (ureter ectopic) poate fi tratat chirurgical. O opțiune alternativă ar fi derivația urinii de la rinichi la nivelul pielii într-o pungă colectoare (nefrostomie).

  1. Driblingul postmicțional

Cei mai multi bărbați care au dribling postmicțional nu au o afecțiune de bază. Masajul simplu al uretrei spre vârful penisului poate reduce problema driblingului. Acest lucru ajuta la evacuarea ultimelor picături de urina restante pe uretră.

Dacă la evaluarea ecografică se identifică o afecțiune de bază ce cauzează driblingul postmicțional (ex. strictura de uretră, diverticul), se efectuează cistoscopie (vizualizarea uretrei și vezicii urinare cu o cameră).