Select Page

Neuromodulatie de nerv sacral

Ce implică procedura?

Stimularea nervului sacrat (SNS) se mai numeşte şi neuromodulaţie sacrală şi constă în introducerea unui electrod în zona sacrală, în apropierea nervilor care controlează vezica şi intestinul. Acest electrod transmite impulsuri electrice şi ajută la atenuarea problemelor de funcţionare a vezicii şi a intestinului.

Aceasta procedură se foloseşte pentru tratarea următoarelor probleme:

  • Vezică hiperactivă– manifestată prin nevoia urgentă şi frecventă de a urina şi scurgeri urinare
  • Unele tipuri de retenţie urinară(incapacitatea de golire a vezicii) la femei
  • Incontinenţă fecală (intestinală)– şi alte probleme intestinale

 

În ceea ce priveşte problemele de vezică, rata de succes a procedurii SNS este în jur de 70%, ceea ce înseamnă că pacienţii declară că simptomele lor s-au atenuat semnificativ (nu s-au vindecat), însă nu pentru toţi pacienţii este potrivit tratamentul  SNS.

Ce alternative există?

Stimularea nervului sacral poate fi folosită pentru tratarea a două boli diferite:

  • Vezică hiperactivă (OAB)  care poate fi tratată fără intervenţie chirurgicală, drept pentru care tuturor pacienţilor li se recomandă tratamentele conservatoare înainte de a face o operaţie, pentru a evita riscul de apariţie a efectelor secundare sau a complicaţiilor intervenţiei. Opţiunile de tratament includ:
    • Tampoane urinare– dacă simptomele nu vă deranjează foarte tare, puteţi opta numai pentru utilizarea tampoanelor pentru scurgeri urinare
    • Măsuri conservatoare – inclusiv pierderea în greutate, creşterea cantităţii de lichide ingerate şi reducerea cafeinei
    • Antrenarea vezicii– tehnici care vă învaţă cum să depăşiţi nevoia de a urina
    • Medicaţie– în cazul în care tratamentul conservator nufuncţionează, aceasta vă poate ajuta

Stimularea nervului sacral este o alternativă dacă aceste tratamente nu  sunt eficiente. Alte proceduri care pot fi folosite includ:

  • Injecţii cu botox– Toxina Botulinică A se injectează în peretele vezicii cu ajutorul unui endoscop
  • Enterocistoplastie– o operaţie majoră care măreşte vezica cu ajutorul unei bucăţi din intestin
  • Acupunctura sau stimularea nervului tibial posteriorPTNS(elctrostimularea unui nerv din aproprierea gleznei) pot fi folosite, dar nu sunt foarte des disponibile.

 

  • Retenţia urinară

Dacă nu  vă puteţi goli vezica, uneori SNS ajută, însă aceasta nu se potriveşte tuturor pacienţilor care au această problemă. Tratamentele alternative includ:

  • Autocateterizare intermitentă la femei– prin conductul urinar se introduce în vezică un cateter de unică folosinţă pentru a drena urina
  • Inserarea permanentă a unui cateter
  • Procedura Mitrofanoff– o operaţie majoră pentru a permite introducerea unui cateter în vezică prin abdomen, nu prin conductul urinar.

 

Cum se desfăşoară ziua procedurii?

Medicul  chirurg va recapitula istoricul medical şi medicaţia dumneavoastră şi veţi discuta din nou despre desfăşurarea operaţiei pentru a vă da consimţământul.

Detalii despre procedură

Această procedură constă din două operaţii diferite, care se fac la câteva săptămâni distanţă. După prima parte a procedurii, urmează o testare pentru ca echipa de medici să vadă dacă SNS are eficienţă.

Prima operaţie se desfăşoară în felul următor:

  • Se face o mică incizie (tăietură) în zona dorsală şi o a doua incizie de 3-4 cm în partea de sus a fesei
  • Se introduce un electrod (fir) în apropierea nervilor cu ajutorul razelor X pentru a se asigura o poziţionare corectă; firul iese prin piele pe partea fesei
  • Acest fir se conectează la un stimulator care nu se află în corpul dumneavoastră
  • Acest stimulator trimite semnale electrice către nervi şi trebuie purtat tot timpul
  • Probabil veţi merge acasă în aceeaşi zi, deşi uneori este nevoie ca pacientul să rămână peste noapte

 

Faza de testare

  • Trebuie să vă menţineţi bandajele curate şi uscate, ceea ce înseamnă că nu puteţi face baie sau duş pe durata fazei de testare. Vă puteţi curăţa utilizând un burete sau un prosop de faţă, cu condiţia ca bandajele să rămână curate. Nu îndepărtaţi şi nu schimbaţi bandajele.
  • După plecarea acasă, echipa de urologi vă va monitoriza atent pentru a putea verifica dacă tratamentul este eficient şi pentru a face modificările necesare la stimulator, dacă este necesar.
  • De obicei, această fază durează între două şi opt săptămâni. Este foarte important să completaţi jurnalul care vi se va înmâna pentru această perioadă pentru a verifica dacă tratamentul vă atenuează simptomele.

A  doua operaţie

Dacă tratamentul SNS nu este eficient pe perioada de testare, firul temporar se va scoate pe durata celei de-a doua operaţii.

  • Se redeschide incizia din fesă şi se introduce stimulatorul permanent sub piele
  • În funcţie de tipul de electrod introdus la prima operaţie, acesta fie este înlocuit cu unul nou (permanent) sau se foloseşte acelaşi fir
  • Este posibil să puteţi merge acasă în aceeaşi zi, însă uneori este nevoie ca pacientul să rămână peste noapte
  • Este posibil să fie nevoie să luaţi antibiotic pentru a reduce riscul de infecţie

 

Stimulatorul este activat dupa procedură, deşi uneori este lăsat câteva zile. La activarea lui, este posibil să simţiţi în interior o senzaţie de tapotare. Stimulatorul va fi programat astfel încât să obţineţi un beneficiu maxim fără disconfort. Vi se va arăta cum să ajustaţi puterea stimulatorului cu ajutorului unei telecomenzi.

 

Procedura implică efecte secundare?

Mai jos sunt trecute posibilele efecte secundare şi rata riscului de apariţie. Unele dintre ele se rezolvă de la sine  sau sunt  reversibile, altele nu. Nu am trecut aici, individual,  efectele secundare foarte rare (care au loc la mai puţin de 1 din 250 de pacienţi). Impactul acestor efecte secundare poate varia foarte mult de la pacient la pacient, însă aceste riscuri vă pot fi prezentate individual de către medicul dumneavoastră.

Efecte secundare     Risc
Tratamentul nu reuşeşte să îmbunătăţească simptomele semnificativ – în peste 20% din cazuri

 

Uşor disconfort care necesită analgezice simple -la 1 din 2 & 1 din 10 de pacienţi
Necesitatea înlocuirii, relocării sau scoaterii stimulatorului sau a electrodului (firului) implantat – în 20 % din cazuri
Disconfort în zona fesei unde se află stimulatorul – la 10 % dintre pacienţi
Disconfort în gleznă sau în picior – la 10 % dintre pacienţi
Infectarea rănii care necesită tratament cu antibiotic şi chiar scoaterea dispozitivului -la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Stimularea produce un efect secundar  advers (nedorit) funcţionării intestinale -la 1 din 10 & 1 din 50 de pacienţi
Alte efecte secundare nedorite ar putea include declanşarea alarmelor la  sistemele de securitate din magazine şi aeroporturi şi trebuie să informaţi personalul de la securitate  că dispozitivul a mai declanşat alarme şi altă dată.

 

 

Care sunt riscurile de a contracta o infecţie nosocomială (intraspitalicească)?

Riscul de infecţie intraspitalicească este de aproximativ 8% (se poate întâmpla la 8 din 100 de pacienţi); acest risc include MRSA (infecţie cu Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină)  sau infecţie gastrică cu Clostridium difficile. Posibilitatea este mai mare în cazul în care faceţi parte dintr-un grup de pacienţi „cu risc crescut” cum ar fi pacienţii cu:

–      tuburi de drenaj pe  perioadă îndelungată  (catetere)

–      extirparea vezicii;

–      spitalizări îndelungate;

–      spitalizări repetate

 

La ce trebuie să se aştepte pacientul când ajunge acasă?

  • veţi simţi un uşor disconfort care poate dura câteva zile şi trece în mod normal cu analgezice simple
  • veţi primi o copie a biletului de ieşire pentru dumneavoastră şi una pentru medicul dumneavoastră curant
  • trebuie să menţineţi bandajele curate şi uscate
  • nu trebuie să faceţi duş sau baie pe perioada fazei de testare
  • trebuie să evitaţi activităţile epuizante, sportul şi întinderea zonei dorsale timp de şase săptămâni; aceste activităţi pot mişca firul din poziţia sa astfel încât SNS nu mai funcţionează
  • în cazul în care aveţi simptome de genul gripei, roşeaţa sau pulsaţii în zona rănii, durere sau arsură la urinare, trebuie să vă adresaţi medicului cât mai curând posibil
  • este posibil să fie nevoie să vă „ajustaţi” stimulatorul cu ajutorul telecomenzii
  • dacă apar probleme în legătură cu stimulatorul, trebuie să contactaţi clinica
  • veţi fi programat la control pentru a vedea cum răspundeţi la operaţie

 

Există şi probleme pe termen lung în ceea ce priveşte stimularea nervului sacral, dintre care cele mai importante sunt:

  • Terminarea bateriei – la un moment dat, bateria stimulatorului se va termina, în general cam după 4-8 ani. Durata de viaţă a bateriei depinde de setările pe care le-aţi utilizat. Schimbarea acesteia este relativ simplă şi asemănătoare cu cea de-a doua fază a implantării iniţiale
  • Dispozitivele electronice – dispozitivele de securitate şiscanare din aeroporturi pot afecta stimulatorul. Puteţi să prezentaţi personalului de la securitate cardul de identificare SNS şi este posibil să vă lase să treceţi pe lângă scanner. Dacă nu se poate, înainte de a trece prin scanner, închideţi stimulatorul.
  • Electrocoagularea – incizarea şi coagularea ţesutului în timpul operaţiei se face de obicei folosind electrocoagularea (curentul electric). Curentul din anumite tipuri de echipamente de diatermie pot afecta stimulatorul şi de aceea trebuie să-l anunţati pe medicul chirurg despre SNS şi acesta va utiliza numai echipamente sigure de diatermie
  • Sportul şi activităţile epuizante – din cauza riscului de vătămare sau deplasare a dispozitivului SNS sau a comenzii, nu este recomandabil să participaţi la sporturi de contact, sporturi extreme sau echitaţie.
  • Scanare cu rezonanţă magnetică –câmpul magnetic puternic dintr-un scanner de rezonanţă magnetică poate leza stimulatorul şi vă poate dăuna dumneavoastră. Puteţi face o scanare craniană cu rezonanţă magnetică, însă nu şi alt tip de rezonanţă magnetică

Informaţii generale referitoare la procedurile chirurgicale

Înainte de procedură Trebuie să-i anunţaţi pe medici în cazul în care aveţi:

  • un implant (stent, înlocuire de articulaţie, pacemaker, valvă cardiacă, grefă de vas de sânge)
  • luaţi în mod regulat antiagregante plachetare (medicamente pentru subţierea sângelui: warfarină, aspirină, clopidogrel, rivaroxaban sau dabigatran)
  • sunteţi infectat cu MRSA (Staphylococcus aureus rezistent la Meticilină) sau aţi avut o astfel de infecţie
  • risc crescut de noua variantă a CJD (boala Creutzfeldt-Jakob)(dacă aţi avut  un transplant de cornee, transplant  de dura mater sau vă aflaţi sub tratament cu hormoni de creştere).

 

După procedură, înainte de a merge acasă vă vom spune cum s-a desfăşurat intervenţia, iar dumneavoastră trebuie să vă asiguraţi că:

  • aţi înţeles ce s-a făcut în timpul procedurii;
  • l-aţi întrebat pe medic dacă totul a decurs conform planului;
  • aţi anunţat echipa de medici dacă simţiţi disconfort
  • aţi înţeles ce trebuie sau ce este interzis să faceţi când ajungeţi acasă;
  • ştiţi cum se vor desfăşura lucurile de acum înainte;
  • aţi întrebat când vă puteţi relua activităţile obişnuite;

Veţi primi toate informaţiile referitoare la lucrurile la care trebuie să fiţi atent după ce mergeţi acasă, precum şi datele de contact ale clinicii în cazul în care apare vreo problemă.

Fumatul şi intervenţia

Ar fi ideal să  renunţaţi la fumat înainte de orice procedură deoarece fumatul poate agrava problemele urologice şi creşte riscul de complicaţii post intervenţie.

Condusul după intervenţie

Dumneavoastră vă revine răspunderea să vă asiguraţi că sunteţi apt pentru a conduce după o intervenţie chirurgicală.